Produsul politic Chiril Gaburici este o marcă no name. În acest moment este doar un tip adus de undeva din Azerbaidjan și pus premier.
Totul după un joc gândit de câțiva oameni cu interese de multe milioane de euro. Noi, proștii, a trebuit să înghițim un spectacol cu Iurie Leancă refuzat, pe urmă supărat și toate ingredientele unui show politic cusut cu ață albă. Îmi dau seama că niște politicieni votați oarecum legitim de un popor au dreptul constituțional și democratic să numească pe cine vrea tărtăcuța lor în funcția de premier. Problema mea este modul în care fac asta. De ce să ne prostească? Eu mă întreb, dacă pentru o chestiune așa de simplă este nevoie de multe minciuni, oare cât de mult vor minți atunci când ne va fi rău de tot?
Nu am nimic împotriva lui Chiril Gaburici. Mi se pare un tip de gașcă. Problema mea este însă gașca în care a intrat de bună voie și nesilit de nimeni. Pentru că îmi spui cine este gașca ta și îți spun cine ești tu. Nu știu dacă înțelegeți, dar omul acesta a acceptat „jocul” de la început până la urmă. Omul acesta și-a dat demisia încă anul trecut, prin decembrie, de la Azercell. Putea să rămână în funcție. Era bine plătit acolo. Nu, a ales să revină în Moldova și, hodoronc-tronc, l-au pus premier. Acum convingeți-mă că nu este un scenariu aproape malefic… Așadar, dacă domnul Chiril Gaburici a acceptat să joace rolul marionetei în acest scenariu, care putea fi făcut fără atâta prosteală, ce rol va juca atunci când scenariul va fi unul cu adevărat complicat? De pildă, ipotetic, când ne vor ataca rușii – Doamne ferește! – ce va face domnul Chiril Gaburici?
Da, este un tip care vine din business, da este tânăr. Din punctul meu de vedere, însă, domnul Chiril Gaburici are câteva cusururi care îi anulează calitățile: pare foarte nesigur – asta îmi dă frisoane când mă gândesc că nu va fi în stare să gestioneze o situație de criză; vorbește prost limba română – deja este comparat cu cel mai prost premier pe care l-am avut și anume Vasile Tarlev; este asociat cu politicieni corupți – asta îi știrbește imaginea de politician tânăr și tehnocrat. Am văzut că echipa sa încearcă exerciții de PR. Este dus la piață să cumpere cartofi, este târât prini fabrici de pâine. Ieftin, domnilor, ieftin!