Ce speră Putin să obţină trimiţând soldaţii ruşi la moarte în Siria

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

Rusia știe foarte bine că toate negocierile privind salvarea regimului lui Assad sunt sortite eșecului. Dar acest lucru nu înseamnă că Siria nu este utilă Moscovei, se arată în ultima analiză Stratfor.

Prin creșterea prezenței militare în Siria, Moscova vrea să-şi rezolve problemele și să se poziţioneze ca un jucător puternic independent în politica mondială.

În ultimul week-end s-au făcut fotografii de satelit cu avioanele ruse care au ajuns recent la baza aeriană Bassel al-Assad din Latakia. Un video de pe frontul sirian confirmă prezenţa unui număr semnificativ de trupe rusești staționate în apropierea trupelor guvernamentale siriene.

O astfel de extindere a prezenței Rusiei confirmă intenția Moscovei de a oferi sprijin aerian pentru armata guvernului sirian, care în prezent lupta împotriva numeroaselor grupări rebele și a insurgenților ISIS.

Rusia știe că toate negocierile privind conservarea lui Assad la putere sunt sortite eșecului. Dar acest lucru nu înseamnă că Siria nu poate fi utilă Moscovei. În momentul de față, Rusia încearcă să se afirme ca un jucător independent în politica mondială, folosind asistența acordată Siriei ca pe o pârghie în cadrul negocierilor cu alți lideri mondiali.

Primul pe lista Moscovei este Israelul. Premierul Benjamin Netanyahu a vizitat Moscova, luni, pentru o întâlnire de trei ore cu președintele rus Vladimir Putin.

Conferința de presă comună a fost mai degrabă tensionată: Netanyahu a acuzat Siria și Iran de furnizarea de arme pentru Hezbollah pentru a deschide un al doilea front împotriva Israelului pe Înălțimile Golan, fapt care dă dreptul Israelului sa atace obiectivele militare pe teritoriul sirian. Putin, la rândul său, a declarat că Siria nu furnizează arme grupării Hezbollah. Cu alte cuvinte – Rusia afirmă că nu este furnizor de arme pentru teroriști, livrând strict armatei guvernului sirian.

Este demn de remarcat faptul că Rusia și Israel şi-au dezvoltat relații complexe și instabile. Fiecare dintre părți nu se dă în lături să intervină în „curtea din spate” a oponentului: Israelul colaborează cu mai multe țări post-sovietice în domeniul apărării și intelligence, iar Rusia a oferit mult timp sprijin politic și militar Siriei și Iranului. Cu toate acestea, ambele părți știu să se oprească. La trei zile după ce Rusia a lansat un atac asupra Georgiei (în 2008), Israel a încetat oficial furnizarea de arme către Tbilisi. În mod similar, Rusia a refuzat să furnizeze arme președintelui Siriei, Bashar al-Assad în timpul războiului de cinci zile.

Având în vedere faptul că israelienii sunt implicați în pregătirea unităților armatei și voluntarilor din Ucraina, Moscova vrea să obţină anumite concesii de la Israel. De asemenea, Rusia este interesată ca Israelul să înceteze livrările către Ucraina a dronelor israeliene și altor echipamente militare. Acum, la fel ca în 2008, Rusia e foarte interesată de o înţelegere cu Tel Aviv.

În același timp, nu trebuie să ignorăm interesele celuilalt lider regional – Turcia. Spre deosebire de alți membri ai coaliției, Turcia este foarte interesată de campania anti-islamistă a statului sirian. Turcia vrea să aducă la putere în Siria pe reprezentanții sunniților, sau, cel puțin să-şi asigure o influență în nordul Siriei. Ankara este principalul aliat al rebelilor din Siria, în timp ce Rusia susține forțele guvernamentale siriene. În plus, prezența aviației ruse complică serios planurile Turciei de a declara Siria zonă de interdicție aeriană.

Din aceste motive, președintele Recep Tayyip Erdogan a fost nevoit să viziteze Moscova pentru discuții cu Putin. Între Ankara și Moscova au apărut tensiuni nu numai din cauza Siriei. În ultimele luni, Rusia a început nişte negocieri ciudate cu Azerbaidjan, principalul aliat al Turciei în Caucaz.

Potrivit unor rapoarte, în cursul acestor negocieri, Moscova și Baku ar putea încerca să rezolve în cele din urmă conflictul înghețat dintre Armenia și Azerbaidjan din Nagorno-Karabah. Anterior, garantul militar al Baku în soluționarea conflictului era Ankara, dar acum Rusia dorește să monitorizeze personal situația din regiune. De asemenea, Moscova încearcă să folosească conflictului din Siria și Nagorno-Karabah pentru a exercita presiuni asupra Turciei in problema dezvoltării în continuare a proiectului de gazoduct „Turkish Stream”, întreruptă de curând.

Și, în sfârșit, prin intervenția sa în războiul sirian, Rusia speră să influențeze principalul său concurent: Statele Unite ale Americii.

Este de remarcat faptul că acum relațiile dintre SUA și Rusia sunt la cel mai coborât nivel de după încheierea Războiului Rece. Negocierile dintre Washington și Moscova cu privire la problema Ucrainei şi sancțiuni împotriva Rusia sunt limitate la conversații ocazionale dintre ministrul de externe rus Serghei Lavrov și omologul său american, John Kerry. Prin urmare, unul dintre obiectivele principale ale participării Rusiei în conflictul sirian – sa oblige SUA la discuții periodice cu Rusia.

Ar trebui remarcat faptul că, pe 18 septembrie, între secretarul Apărării al SUA Ashton Carter şi omologul său rus, Serghei Șoigu, a avut loc o conversație care a durat 50 de minute. În cadrul discuţiei s-a vorbit despre situația din Siria. A fost prima negociere după o pauză de peste un an. De asemenea, săptămâna trecută, Kerry a aprobat o propunere privind discuții cu Rusia referitoare la Siria, afirmând că SUA sunt în primul rând interesate în depunerea de către Assad a demisiei sale și că termenii plecării sale de la putere pot fi stabiliţi prin negocieri.

Aceste evenimente marchează o tendință pozitivă în dezvoltarea relațiilor ruso-americane, dar Moscova vrea mai mult. Rusia vrea să pună bazele pentru un viitor acord cu privire la Ucraina și eliminarea sancțiunilor occidentale. Moscova știe că va avea nevoie de mult timp, dar speră să își atingă obiectivele în unul sau doi ani.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...