Sistemul solar se referă la Soare și la toate corpurile ce se rotesc în jurul său.
Cel mai mare corp din sistemul solar este Soarele, care reprezintă 99,86% din masa întregului sistem solar. Celelalte procente de masă sunt dominate de plantele Jupiter si Saturn. Din cauza masei mari, interiorul Soarelui este foarte fierbinte, acolo având loc procesul de fuziune nucleară, care creează energie emisă de Soare în domeniul vizibil, dar și în alte lungimi de undă.
În jurul Soarelui se rotesc 8 planete, 5 planete pitice, 171 de sateliți ai planetelor, sute de mii de asteroizi și câteva mii de comete. Sistemul solar cuprinde corpuri gazoase mari (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun), obiecte telurice, solide (restul planetelor și asteroizii din centura principală), obiecte formate dintr-un amestec de gaze înghețate și minerale/metale, precum și obiecte formate predominant din gaz înghețat amestecat cu praf (cometele).
Planetele sistemului solar sunt Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Planetele pitice sunt Ceres, Pluto, Eris, Makemake și Haumea.
Asteroizii se găsesc în două regiuni, numite centuri de asteroizi: una între Marte și Jupiter — centura principală, alta după Neptun — centura lui Kuiper, precizează site-ul amintit. Marginea sistemului solar se poate stabili în funcție de vântul solar și de forța de atracție a Soarelui.
Vântul solar este emisia de particule încărcate electric a Soarelui. Când vântul solar ajunge în zonele unde se întâlnește cu plasma din mediul interstelar, se creează o undă de șoc. Acolo se află marginea sistemului solar, o regiune numita heliopauză.
O altă graniță a sistemului solar este în funcție de depărtarea de Soare, la care gravitația acestuia se confundă cu cea a stelelor vecine. Sfera de influență gravitațională a Soarelui (sau a oricui obiect) se mai numește „sfera Hill”.