Dispariția pentru 11 zile a președintelui rus rămâne încă o enigmă, dar pe fondul absenței lui Vladimir Putin au putut fi observate mai bine vulnerabilitățile acestuia și cele ale sistemului creat de el.
În ciuda stilului autoritar al liderului de la Kremlin, breșele din sfera de putere de la Moscova devin tot mai evidente.
Opinia generală este că Putin domnește peste Federația Rusă în stil dictatorial, că și-a intimidat oponenții și are o poziție amenințătoare pentru țările din jur.
Toate acestea sunt în mare parte adevărate, dar ar trebui reevaluate după recentele evenimente din Rusia, afirmă analistul George Friedman, într-o analiză Stratfor.
Putin, slab la strategie
Evenimentele de anul trecut din Ucraina arată că Vladimir Putin este un strateg slab, mai degrabă, decât un geniu diabolic al politicii.
În ianuarie 2014, Moscova controla încă Ucraina. În februarie, Ianukovici abandona în grabă fotoliul prezidențial de la Kiev pentru a fugi în Rusia.
Răscoala populară a pro-rușilor din estul Ucrainei și asaltul acestora asupra Kievului nu au venit niciodată, în ciuda speranțelor liderului rus. În schimb, noua Putere pro-occidentală de la Kiev a avut timpul necesar pentru obținerea legitimității în fața populației.
Până în iulie, Rusia mai controla doar fragmente din Ucraina: Crimeea, o zonă aflată sub influența Moscovei în virtutea unui acord militar semnat la mijlocul anilor ’90, și triunghiul dintre Doneţk, Lugansk și Severodoneţk, unde grupurile de separatiști pro-ruși, susținute de trupe speciale rusești, preluaseră controlul asupra mai multor orașe.
Citeşte şi: Merkel: Germania va insista ca Crimeea să revină în componența Ucrainei
Fără revolta „Euromaidanului” din Kiev, planul lui Putin era să permită Ucrainei să realizeze propriul acord de livrare a gazelor naturale din Rusia către Europa, în încercarea de a slăbi legăturile dintre Washington și Bruxelles prin exploatarea contractelor comercial de livrare a gazelor și petrolului în UE.
Din această perspectivă, doborârea avionului malaezian este o adevărată catastrofă pentru Moscova.
Dacă se va dovedi, așa cum indică primele probe, că Moscova a livrat rebelilor sisteme antiaeriene și a trimis personal care să-i instruiască, Rusia devine culpabilă pentru tragedia petrecută, iar visul lui Putin de a tăia legăturile politice între America și Europa se prăbușește.
Lider scăpat de sub control
Într-un astfel de scenariu, „Putin va deveni automat dintr-un lider politic de temut un incompetent periculos decis să sprijine o insurecție inutilă cu armament total nepotrivit”, spune Friedman în analiză Stratfor.
Chiar și aliații săi din zona vestică nu ar mai putea obiecta în acest caz la pericolul reprezentat de modul de a gândi și a acționa al președintelui Rusiei.
Dar pericolul pentru Putin nu pândește doar din vest.
Predecesorii săi din epoca post-stalinistă s-au confruntat cu situații asemănătoare, în care au fost trași pe linie moartă pentru ineficiență sau devierea de la linia clar trasată pentru conducătorii Uniunii Sovietice.
În 1964, Nikita Hrușciov s-a întors din concediu doar pentru a afla că fusese înlocuit de protejatul său, Leonid Brejnev.
Citeşte şi: (VIDEO) Imagini rare cu sistemul de apărare al Moscovei
Motivele: umilirea Uniunii Sovietice în scandalul declanșat de criza rachetelor din Cuba și dezastrul economic încetățenit de peste un deceniu în URSS.
Rusia încă nu a ajuns la punctul în care să sufere, din punct de vedere economic, așa cum a făcut-o în perioada Hrușciov sau Elţin, dar degradarea nivelului de trai și lipsa de performanță economică a țării este un fapt de netăgăduit.
Cu Rusia spre faliment
După hopul crizei din 2008-2009, Rusia a înfruntat o contracție constantă a creșterii economice, iar, pentru anul în curs, previziunile Băncii Rusiei vorbesc de o creștere de 0%.
Datoriile guvernelor regionale au crescut și de patru ori în această perioadă, iar unele regiuni nu sunt departe de declararea falimentului.
În același punct se află și câteva companii miniere din țară.
Mai mult, criza din Ucraina a accentuat derapajul economiei din Rusia prin retragerea masivă a capitalului străin din țară.
În primele șase luni, 76 de miliarde de dolari fuseseră retrași din economia rusă.
Nivelul investiţiilor străine directe a scăzut cu 50% în primul semestru al anului trecut față de aceeași perioadă a lui 2013. Iar acest fenomen se derula în perioada în care barilul încă mai era vândut la un preț de peste 100 de dolari.
Popularitatea lui Putin a atins din nou cote ridicate abia după Olimpiada de la Soci și după invazia Crimeii.
Pentru un lider care pozează în „durul” politicii externe de pe continent, imaginea lui Putin în ochii rușilor se leagă strâns de evenimentele din Ucraina, iar situația actuală, care impune mai degrabă o retragere strategică decât o acțiune în forță, ar putea să-i erodeze imaginea.
Aghiotanții, principalii inamici
Un regim de tipul celui alcătuit de Putin în Rusia nu poate fi analizat dintr-o perspectivă democratică.
Liderul de la Kremlin a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a reînvia instrumentele de lucru ale vechii orânduiri sovietice.
Printre acestea se numără inclusiv Biroul Politic.
Citeşte şi: Business Insider: Cum ar arăta Rusia fără Vladimir Putin
Însă, încă din epoca URSS, membrii Biroului Politic erau cei mai mari inamici pe care îi putea confrunta un lider. Biroul Politic creat de Putin a avut ca rol inițial găsirea unui echilibru între diversele facțiuni aflate la putere în Rusia.
Pe măsură ce abilitatea lui Putin de a gestiona eficient situația din țară se diminuează, însă, membrii Biroului pot decide înlocuirea sa, așa cum au făcut-o cei din 1964 cu Hrușciov.
Dintr-o anumită perspectivă, ministrul Apărării, Serghei Shoigu, sau primarul Moscovei, Serghei Sobianin, se bucură de o popularitate egală cu cea a lui Vladimir Putin.
Din alt punct de vedere, șeful personalului de la Kremlin, Serghei Ivanov, sau cel al Consiliului de Securitate, Nicolai Patriushev, sunt exponenți la fel de duri ai stilului sovietic.
Nu în ultimul rând, liderii care se dovedesc slabi analiști și proști manageri ai situațiilor de criză tind să fie înlocuiți.
Ori Putin și-a calculat deja greșit șansele în privința Ucrainei, iar economia țării i-a scăpat de sub control, subliniază Friedman.
Cu mâinile curate
Cu tot cu perioada în care i-a fost premier lui Dimitri Medvedev, Putin numără 14 ani în fruntea Rusiei.
O perioadă îndeajuns de lungă și de obositoare pentru un politician nevoit să trateze totul de pe o poziție de forță.
Putin poate să recapete controlul situației, dar, la fel de bine, se poate dovedi neputincios în față actualei conjuncturi.
O cedare de poziție în fața Occidentului pare inacceptabilă pentru un lider condus de orgoliu, iar o eventuală criză politică internă este de așteptat să-l facă pe Vladimir Putin să devină mai agresiv.
În orice criză politică, opțiunile extreme se înmulțesc pe măsură ce aceasta se adâncește.
Cei care cred că Putin este un dictator de temut în acest moment se înșeală amarnic.
Lenin era mult mai drastic decât actualul președinte al Rusiei, iar Stalin a fost cu mult mai rău.
Nu ar fi de mirare ca actualul regim să fie cândva declarat ca liberal, raportat la istoria Rusiei.
Aceasta pentru că o eventuală încleștare între Putin și eventualii contestatari din cercul intern al Puterii va dezlănțui și manifestările brutale de afirmare a voinței fiecăruia dintre ei.