Pentru multe ţări europene un număr mare de refugiaţi reprezintă mai degrabă o povara pentru economie, însă Germania mizează tocmai pe forţa de muncă a acestor imigranţi pentru a-şi salva propria economie, notează Reuters într-o analiză ce explică motivaţiile guvernului Merkel de a accepta acest aflux.
Din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a natalităţii reduse, forţă de muncă activă a Germaniei va scădea cu 6 milioane de persoane până în 2030, arată estimările guvernului.
„Dacă vom reuşi să-i instruim repede pe cei care vin la noi şi să le găsim locuri de muncă, atunci vom rezolva una dintre cele mai mari probleme pentru viitorul economic al ţării noastre: insuficienţa forţei de muncă'”, a declarat joi vicecancelarul şi ministru al economiei, Sigmar Gabriel.
Găsirea de locuri de muncă pentru nou veniţi, în timp ce şi mulţi germani îşi caută de lucru, va fi una dintre provocări, dar mediul de afaceri se arată interesat de potenţialul celor circa 800.000 de imigranţi aşteptaţi anul acesta.
Imigranţii au ocupat circa două treimi din cele 1,5 milioane de locuri de muncă create în Germania, în ultimii cinci ani.
Totuşi, nu toate experienţele angajatorilor germani cu imigranţii au fost pozitive. Reuters dă exemplul unui proprietar al unei firme de montaj parchet, care a găsit în sfârşit un solicitant de azil din Eritreea „calificat, entuziast şi dornic de muncă”, după ce anterior angajase alţi imigranţi care nu au îndeplinit aceste condiţii.
„Dacă vrem să menţinem forţa economică a Germaniei, avem nevoie de lucrători”, a remarcat la rândul său proprietarul respectivei firme din Dortmund. Localitate cu specific industrial suferă din cauza declinului producţiei de cărbune, astfel că aici rata şomajului a ajuns la 12,7%, dublu faţă de media pe ansamblul Germaniei. În pofida şomajului ridicat, aproape un sfert din companiile din acest oraş au locuri de muncă vacante.
„Există locuri de muncă, dar nu găsim candidaţii potriviţi, care să aibă calificările necesare”, explică purtătorul de cuvânt al Camerei de Comerţ din Dortmund, care admite să germanii nu prea sunt dornici să înveţe meserii, cei mai mulţi alegând facultatea.
În Germania, nevoia de forţă de muncă înregistrează variaţii de la o regiune la alta, dar per ansamblu este mare nevoie de ingineri, specialişti IT, instalatori, medici, asistente medicale şi, mai ales, îngrijitori pentru persoane în vârstă.
De exemplu, la începutul acestui an, HWK a selecţionat 15 imigranţi, dintr-un grup de 85, proveniţi din Siria, Congo şi Eritrea, pentru a urma cursuri de calificare în meserii precum mecanici, electricieni, montatori de parchet sau opticieni.
Primirea imigranţilor va presupune însă şi costuri pentru statul german. Deşi mulţi vin deja cu o pregătire într-un domeniu, cum se întâmplă mai ales cu sirienii, alţii sunt complet necalificaţi, iar circa 20% sunt pur şi simplu analfabeţi, după cum a recunoscut chiar ministrul german de interne, Thomas de Maiziere.
Iar asistenţa socială pentru toţi aceştia va pune presiune pe bugetul de stat, ministrul muncii, Andrea Nahles, estimând că numărul beneficiarilor de ajutoare sociale ar putea ajunge până la sfârşitul anului la circa 460.000.
O altă problemă ce ar putea rezulta în urma angajării masive a imigranţilor este tragerea salariilor în jos, aceştia acceptând de obicei lefuri mai mici şi mai puţine drepturi. Unele sindicate au avertizat deja că este nevoie de măsuri care să prevină exploatarea imigranţilor pentru forţa lor de muncă ieftină.
Nu toţi germanii sunt convinşi că această reţetă va fi una de succes, cum este cazul lui Ulf Rinne, director adjunct de cercetare la Institutul pentru studiul pieţei muncii (IZA) .Ideea că refugiaţii pot fi pe termen scurt soluţia în faţa deficitului de forţă de muncă este o iluzie, întrucât prea multe se petrec la voia întâmplării, iar pe termen mediu şi lung, chiar dacă primirea lor ar putea să atenueze problemele demografice ale Germaniei, este nevoie ca societatea germană să reuşească să-i integreze cu succes pe piaţa muncii, a concluzionat el.