NATO are o mare problemă, iar aceasta nu este președintele ales al SUA, Donald Trump. Până la urma, Alianța Nord-Atlantică știe cum să vorbească cu el și știe cum să influențeze consilierii pe securitate din jurul oricărui președinte.
Adevărata provocare pentru NATO poate fi rezumată într-un singur cuvânt: Brexit. Este opinia lui John McTernan, care i-a scris discursurile fostului premier britanic Tony Blair și care a fost consilier pe comunicare al fostului prim-ministru australian Julia Gillard.
McTernan explică, într-un editorial publicat pe site-ul CNN, că ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană nu va slăbi în niciun fel angajamentul politicienilor britanici față de NATO. Aceștia s-au angajat vehement și sincer să continue cooperarea pe apărare.
Problema este legată de ceea ce a demonstrat votul pe Brexit pentru restul lumii, susține autorul articolului. Și anume faptul că alianțele internaționale care nu își reînnoiesc angajamentele sunt vulnerabile.
Însă există o diferență majoră între Uniunea Europeana și NATO, spune analistul. În timp ce Brexit este, în realitate, poate puțin mai mult decât o rană autoprovocată care nu va face decât să sărăcească Marea Britanie, un NATO slăbit este o amenințare pentru toată lumea.
Iar președintele rus Vladimir Putin știe asta. S-a discutat intens, recent, despre trimiterea unor rachete în Kaliningrad. Putin face două lucruri cu această mișcare.
Pe de o parte, testează capacitatea de apărare, așa cum a făcut când submarinele rusești au pătruns în apele suedeze sau când avioanele de luptă ale Moscovei au intrat în spațiul aerian britanic. Pe de altă parte, mai important, deschide un nou front în războiul său informațional, consideră McTernan.
Rachetele au fost trimise la Kaliningrad, susține Putin, ca răspuns la „expansiunea NATO” în Europa. Acesta este un argument fictiv – nu există „expansiune NATO”, ci state suverane care decid liber ce să facă pe teritoriul lor.
Putin știe asta, dar mesajul său este îndreptat direct către cetățenii europeni. Scopul său este să inducă îndoială și să submineze sentimentul unei misiuni comune, care stă la baza NATO.
Pericolul retoricii rusești vizavi de NATO
Pericolul nu este ca cetățenii europeni să vrea ca țările lor să iasă din NATO, ci să ajungă să accepte ideea indusă de Kremlin că alianța militară nu este legitimă, sa ajungă să creadă că Rusia este victimă.
S-a mai întâmplat și înainte. În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică s-a folosit de așa-zisa „mișcare a păcii”, într-o încercare de a submina soluțiile Occidentului.
A fost nevoie de curajul lui Margaret Thatcher și al cancelarilor Helmut Schmidt și Helmut Kohl din Germania de Vest de a ignora manifestațiile publice împotriva staționării rachetelor și alte echipamente militare la bazele americane din țările lor.
Acum, este necesar ca NATO și liderii țărilor membre să aibă o abordare similară. Iar asta începe prin înțelegerea completă a faptului că susținerea NATO poate fi extrem de fragilă, notează analistul.
„Imaginați-vă că o minoritate rusă dintr-un stat baltic se agită, susține că este asuprită, așa cum au făcut în trecut și alte minorități ruse din foste țări sovietice. Apoi imaginați-vă că trupele ruse sunt trimise în statul respectiv pentru a ‘proteja minoritățile asuprite'”, propune autorul.
Cetățenii căror state membre NATO ar fi de acord ca țara lor să trimită trupe în sprijinul națiunii invadate? Cei din Marea Britanie? Din Germania? Improbabil, arată analistul.
Pariul pe care îl face Putin se bazează pe presupunerea că nu există o susținere populară pentru Articolul 5, clauză din tratatul NATO care spune că aliații vor interveni dacă o țară este atacată. Greșește?, întreabă McTernan.
Vestea bună: cauza NATO nu a fost pierdută, doar că nu a fost abordată încă. Pe de o parte, acest lucru este de înțeles. Despre Războiul Rece se învață acum la orele de istorie.
Dar pe de altă parte, este de neiertat. Securitatea este cea mai importantă datorie a unui guvern. Dacă necesită cooperare, guvernele trebuie să coopereze; dacă necesită consimțământ, acesta trebuie să existe, arată autorul editorialului.
Câștigarea războiului informațional cu Rusia începe acasă, iar liderii statelor NATO din Europa trebuie să înceapă acum, conchide John McTernan.