Reorganizarea teritorială a Republicii Moldova reprezintă un pas important în europenizarea și compatibilizarea acestui stat cu Uniunea Europeană dar și pentru eficientizarea și dezvoltarea sa.
Actuala forma de organizare administrativ-teritorială este total depasită de necesitățile populației (aflată în continuă scădere), birocrației ridicate, corupției și fragmentării excesive a unui teritoriu de doar 33.843 km² .
Pentru a întelege mai bine tradiția organizării administrativ teritoriale a acestor pământuri vom face o mica incursiune in timp
Dupa cum bine știm Principatul Moldovei în majoritatea anilor istoriei sale a fost împarțit în Ținuturi și Județe. Ținutul reprezentând o formă de unitate administrativ teritorială independentă sau compusă din mai multe județe în funcție de perioada istorică în care a existat, administrând zone foarte mari din teritoriu, în timp ce județul având denumirea provenită de la jude (din cuvântul latinesc judicium) era o formă de unitate administrativ teritorială ce avea în componenta sa sate,comune și orașe (târguri), un județ trebuia să fie compus astfel ca omul să poată ajunge în capitala județeană în cel mult 6 ore de mers cu căruța(adică între 80 și 110 kilometri). Această formă de administrare o putem numi oarecum tradițională față de aceste pământuri. Exceptând perioada 1812-1917 când mare parte din actualul teritoriu al Rep.Moldova se afla sub administrare Țaristă. Totuși cu prilejul transformării teritoriului dintre Nistru si Prut într-o gubernie , acesta a fost împărțit în zece ținuturi precum Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău. Teritoriul Basarabiei astfel extins spre nord până la Hotin coincide parțial cu teritoriul Republicii Moldova, în timp ce partea de sud (Bugeac) și cea de nord (cea mai mare parte a fostului județ Hotin) intră astăzi în componența Ucrainei.
După Unirea Basarabiei cu România la data de 27 martie 1918 se revine la forma administrativ-teritorială ce era înpământenită în istoria teritoriului moldav și anume împărțirea în Ținuturi, ce cuprindeau mai multe Județe și „Plăși” cea ce reprezentau o formă de organizarea în subdiviziuni a unui județ. În timpul României Mari au avut loc o serie de împarțiri administrativ-teritoriale a provinciei Basarabia însă nu vom intra in amănunte deoarece acestea vor pastra cele trei tipuri de împarțiri (Ținut,Județ și Plăși).
Între 1940 și 1944, teritoriul dintre Nistru și Prut va cunoaște mari schimbări și frământări datorate schimbarilor teritoriale rezultate Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Astfel între 1940 și 1941 pământurile provinciei româneși Basarabia vor intra în componența U.R.S.S. rezultând un nou „stat” sovietic și anume Republica Socialista Sovietică Moldovenească de aici o noua formă administrativ-teritorială, de data aceasta specifică comunismului și Rusiei Sovietice și anume împarțirea în „Raioane”. Totodată Basarabia va pierde sudul cunoscut și ca Bugeac (în limba tatară însemnând margine) și nordul, cunoscut ca ținutul Hotinului, ambele în favoarea Ucrainei Sovietice.
Între 1941 și 1944 teritoriul dintre Nistru și Prut redevine parte a României, astfel Bugeacul și Hotinul fiind realipite de restul fostei RSS.Moldovenești și transformate în Guvernoratul Basarabiei împărțit în Ținuturi ce erau compuse din Județe, iar cele din urma erau compuse din „Plăși”.
Dupa 1944 și până la caderea URSS în 1991 dar și dupa capătarea independenței și până astăzi teritoriul noului stat Rep.Moldova este împartit în Raioane după model sovietic cu mici modificari, excepție fiind doar între anii 1998 și 2001 când s-a revenit la tradiționalele Județe.
Moldova Europeană – Reîntoarcerea la Tradiție si Strămoși
În contextul dorinței tot mai aprige a cetățenilor Republicii Moldova de a face parte din spațiul cultural-economic comun al statelor europene și anume Uniunea Europeană și de a prospera se impune o nouă reorganizare administrativ-teritorială a statului.
Reîntoarcerea la tradiționalele Județe și Ținuturi este șansa la un nou început, la dezvoltare, actuala împărțire pe Raioane și-a dovedit ineficiența. Un teritoriu prea mic este împărțit în mult prea multe raioane și anume 37 de astfel de unități cea ce înseamnă o „armată” birocratică de politicieni locali care sunt de cele mai multe ori ineficienți. Organizarea teritoriului în 8-9 județe și un județ autoguvernat cu libertăți sporite de decizie în chestiuni cultural-lingvistice (Județul Autoguvernat Găgăuzia) ar fi o metodă de organizare mult mai eficientă ce ar reduce considerabil birocrația și corupția și ar da șansa atragerii de investitori și ar stabiliza situația astfel încât ar duce la armonizarea diverselor comunități etnice din cadrul statului moldav. Alcăturia a 3 regiuni/ ținuturi mari (alcatuite din județe) de dezvoltare ar fi un pas pregătitor pentru atragerea de investiții și bani europeni de care ar putea beneficia Rep.Moldova în procesul de pre-aderare și aderare la Uniunea Europeană dar si de a prioritiza investiții în funcție de necesitățile regiunii. Este nevoie doar de dorință politică și modificarea unor articole din constituție. Totul pentru Viitor. Totul pentru o Moldova Europeană. O Moldova care se întoarce la tradiție și valori europene.
ISTORIAPREZENTULUI