În ultimii ani, circulaseră opinii privind o posibilă “dispariţie” a sexului masculin, dat fiind faptul că cromozomul Y, specific sexului masculin, şi-a pierdut, în cursul evoluţiei sale, peste 95% dintre gene. Totuși, această evoluţie nu implică în niciun caz o “dispariţie”, spun autorii unui studiu recent.
Potrivit cercetătorilor, deşi cromozomul Y şi-a pierdut majoritatea genelor, le-a păstrat totuşi pe cele importante pentru supravieţuire şi care au roluri esenţiale în organism, transmite Live Science.
Genele care au supravieţuit procesului de reducere a numărului de gene din cromozomul Y au supravieţuit pentru că au ceva special, explică omul de știință Daniel W. Bellott.
Cromozomii umani ai sexului X şi Y şi-au început evoluţia acum 300 milioane de ani, diferenţiindu-se de ceilalţi cromozomi, non-sexuali. Astfel, cromozomul X şi-a păstrat 98% dintre genele originale, în schimb cromozomul Y a rămas cu doar 3% dintre genele iniţiale, ceea ce a dus la ideea că acest cromozom s-ar găsi într-un proces de degenerare, sfârșind cu dispariţia bărbaţilor.
În noul studiu, însă, oamenii de știință au reconstruit evoluția cromozomul Y de la om și alte 7 specii de mamifere, pentru a afla dacă supravieţuirea anumitor gene în cromozom se datorează genelor care aveau ceva special.
Rezultatele arată că genele supravieţuitoare aveau, ca particularitate, expresia lor extinsă, în multe ţesuturi din organism, comparativ cu genele pierdute în cursul evoluţiei. De asemenea, genele supravieţuitoare erau implicate în decodificarea şi interpretarea funcţiei altor gene din genomul uman.
Mai mult, pentru ca un organism să supravieţuiască, multe dintre aceste gene de pe cromozmul Y trebuiau să-şi aibă perechea în gene corespunzătoare de pe cromozomul X. Cu alte cuvinte, ar fi fost fatal pentru un organism să îşi piardă copia de pe cromozomul Y a acestor gene.
Sexul masculin este determinat de o singură genă de pe cromozomul Y, care induce formarea testiculelor, ce produc spermatozoizi şi hormoni masculini.
Restul genelor de pe cromozmul Y ar putea, cred cercetătorii, să dea naştere unor diferenţe mai subtile dintre sexe, la nivelul altor ţesuturi din organism, ceea ce ar putea explica, de exemplu, de ce bărbaţii şi femeile sunt vulnerabili în grade diferite în faţa anumitor boli.