Graba cu care democraţii americani încearcă, pe ultima sută de metri să-l demită pe Donald Trump din funcţia de preşedinte al SUA, chiar dacă mai sunt doar câteva zile până la instalarea oficială a lui Joe Biden la Casa Albă, vine pe fondul îngrijorărilor exprimate public de către Nancy Pelosi, lidera Camerei Reprezentanţilor din Congresul SUA referitoare la sănătatea mintală a lui Trump şi posibilitatea ca acesta să lanseze un atac nuclear. Adevărul este că, atâta vreme cât Trump e la Casa Albă, nimeni şi nimic nu-l poate împiedica să se joace cu butonul nuclear. Nici armata şi nici măcar Pelosi, informează Time.
„Preşedintele Statelor Unite deţine autoritatea unică de a autoriza folosirea armelor nucleare ale SUA. Această autoritate e parte integrantă a rolului său constituţional de comandant suprem al forţelor armate. Preşedintele nu are nevoie de acceptul niciunuia dintre consilierii săi militari şi nici de cel al Congresului SUA pentru a lansa un atac nuclear. Astfel, nici armata şi nici Congresul nu poate anula un astfel de ordin”, se arată într-un raport al Congresului pe această temă, din decembrie 2020.
În aceste condiţii, Nancy Pelosi, lidera democrată a Camerei Reprezentanţilor a Congresului SUA, anunţa, în urmă cu câteva zile, că a discutat cu șeful Statului Major american, Mark Milley, despre îngrijorările sale cu privire la starea mintală a președintelui american în funcție și la posibilitatea ca Donald Trump să lanseze un atac nuclear sau să inițieze un război în ultimele sale zile la Casa Albă.
PELOSI: “This morning, I spoke to the Chairman of the Joint Chiefs of Staff Mark Milley to discuss available precautions for preventing an unstable president from initiating military hostilities or accessing the launch codes and ordering a nuclear strike.” pic.twitter.com/o7K5L25AkA
— Phil Mattingly (@Phil_Mattingly) January 8, 2021
Şeful Pentagonului a confirmat convorbirea telefonică avută cu Pelosi. Conform publicaţiei The Drive, şeful Armatei SUA a răspuns întrebărilor lui Pelosi referitoare la procedura lansării unui atac nuclear.
Practic, există foarte puţine (spre deloc) obstacole care să stea în calea liderului de la Casa Albă, în cazul în care îşi pune ambiţia să ordone un atac nuclear.
There is no legal way to do this. The president has sole, unfettered authority to order the use of nuclear weapons with no „second vote” required. If you think that’s crazy, I agree with you. But many people being appointed by Biden to national security jobs disagree with us. https://t.co/m0ct1dO5bH
— Dr. Jeffrey Lewis (@ArmsControlWonk) January 8, 2021
Loviturile nucleare ale SUA vin cu trei opţiuni de meniu: „friptură în sânge, medie, sau bine prăjită”
În primul rând, într-o astfel de chestiune, şeful Statului Major al Armatei joacă doar rolul de consilier al preşedintelui SUA, la fel ca secretarul Apărării, Consiliul Naţional de Securitate ori Securitatea Internă (Homeland Security).
Şeful Armatei nici măcar nu e inclus în lanţul de comandă al deciziei privind folosirea armelor nucleare: această decizie aparţine şi e dată de preşedinte şi e transmisă sub forma unui ordin obligatoriu de urmat de către şeful Pentagonului şi de toţi militarii din subordine.
Procedura a fost stabilită încă din perioada Războiului Rece, când iniţierea unui atac nuclear din partea URSS ar fi distrus SUA în mai puţin de 30 de minute de la lansarea rachetelor.
Acest interval de timp extrem de scurt, de câteva zeci de minute, rămas la dispoziţia preşedintelui SUA pentru ordonarea unui contraatac, a dus, printre altele, la apariţia acelui militar omniprezent, aflat mereu în preajma preşedintelui american şi care are mereu asupra sa o valiză din piele neagră – celebra valiză nucleară. Sau „nuclear football”, cum e cunoscută în jargonul american, care provine, conform CNN, de la numele de cod „Dropkick” – o expresie împrumutată din fotbalul american care a dat numele primului protocol strict secret de folosire a armelor nucleare.
Valiza nucleară conţine, practic, un „meniu” plin de opţiuni nucleare: ţinta aleasă, tipul de lovitură, chiar şi „metoda de livrare” (atac aerian, lansare de la suprafaţă sau de pe submarine).
Sau, după cum declara un fost director de la Casa Albă din anii 1980:
„În valiza nucleară există doar trei opţiuni de meniu: friptură în sânge, medie sau bine făcută”
Comandantul suprem al forţelor armate ale SUA (Trump, în cazul de faţă) beneficiază de deplina putere legală de a ordona un astfel de atac. Atacul (şi ordinul) sunt confirmate odată cu transmiterea unor coduri strict secrete care se află pe un card aflat permanent la preşedintele Statelor Unite, card cunoscut în jargonul militarilor sub numele de „biscuit”.
Fostul şef al Comunităţii Naţionale de Informaţii a SUA, James Clapper a declarat, într-un interviu acordat CNN în 2017, că dacă preşedintelui american i se năzăreşte brusc să lanseze un atac nuclear, puţine lucruri mai rămân de făcut, odată luată decizia.
„Evident, consilierii din jurul său pot încerca să-l ia cu binişorul, dacă nu sunt de acord cu decizia, dar tot sistemul nostru e în aşa fel construit încât să certifice autenticitatea unui ordin de lansare venit din partea preşedintelui SUA. Există un sistem secret de coduri de comunicare între preşedinte şi persoana care execută ordinul de lansare, astfel încât acea persoană să ştie sigur că la celălalt capăt al firului chiar e comandantul său suprem. Dar nu există un sistem de reglaj instituţional care se certifice dacă e nevoie să începem un război nuclear”, a spus Clapper.
Cu alte cuvinte, întregul „sistem” e construit în aşa fel încât militarul (sau, mai precis militarii, conform regulii celor doi) care răsuceşte cheia sau apasă butonul roşu trebuie să fie 100% sigur că ordinul chiar a venit de la preşedinte.
Dar „sistemul”nu poate certifica însă starea mintală a preşedintelui în timpul unui astfel de ordin.
Astfel, există o singură voce, într-o astfel de situaţie: cea a preşedintelui. Nu mai există o „a doua voce”, precum cea a secretarului Apărării sau a şefului Statului Major.
Pericolul ca preşedintele SUA să emită un ordin ilegal care să ducă la război atomic şi precedentul Nixon
Conform The Time, C. Robert Kehler, fostul comandant al Forţelor Aeriene Strategice ale SUA, a declarat, în 2017, în faţa unei comisii de anchetă a Congresului, că armata a instituit sisteme de siguranţă în cazul lansării unilaterale a unui atac nuclear şi în scenariul în care SUA nu se confruntă cu o astfel de ameninţare.
„Dacă armata primeşte un ordin ilegal, armata e obligată să-l refuze”, a spus Kehler.
Congresmenii americani au vrut să ştie cum anume s-ar putea întâmpla acest lucru.
„Ei bine, nu ştiu exact”, a fost răspunsul lui Kehler, care a provocat râsetele congresmenilor americani. „Din fericire, nu ne-am confruntat încă cu astfel de scenarii”.
CNN aminteşte că, în ultimele zile de mandat ale lui Richard Nixon, secretarul Apărării de la acea vreme, James Schlesinger a încercat să-l scoată pe Nixon în afara lanţului de decizie referitoare la autorizarea unui atac nuclear.
La acea vreme, consilierii prezidenţiali se temeau că Nixon, care consuma alcool în cantităţi impresionante, devenise depresiv. La un moment dat, preşedintele chiar a ameninţat un grup de congresmeni că ar putea iniţia un război atomic.
Conform versiunii lui Schlesinger, acesta a dat dispoziţii ca Pentagonul să ceară o confirmare ori de la el, ori de la secretarul de stat Henry Kissinger, în cazul în care militarii ar fi primit un ordin prezidenţial de lansare a unei rachete nucleare.
Apoi, în ultimele ore de mandat al lui Nixon (înaintea depunerii jurământului de către Gerald Ford), staful Casei Albe a retras, pur şi simplu, valiza nucleară din preajma sa.