În anul 1907 doctorul Duncan McDougal a făcut un experiment macabru, însă interesant deopotrivă.
Aceasta a cântărit 6 pacienţi bolnavi de tuberculoză în fază terminală pentru a observa dacă părăsirea sufletului în momentul morţii are vreun impact asupra greutăţii corporale. Spre stupefacţia echipei de cercetători conduse de McDougal, în momentul morţii fiecăruia din cei 6 subiecţi umani, greutatea corporală a acestora a scăzut, invariabil, cu 21 de grame.
Nici mai mult, nici mai puţin. Nu conta dacă proaspătul decedat cântărea 120 sau doar 45 de kilograme. Cifrele cântarului arătau o scădere de fix 21 de grame. Rezultatele au fost publicate în acelaşi an în toate revistele prestigioase de ştiinţă ale vremii. Studiile similare ale doctorului McDougal pe câini muribunzi aşezaţi pe cântare, au arătat în schimb că greutatea corporală a patrupedelor nu se modifică deloc după momentul morţii.
Aceste experimente l-au făcut pe ciudatul medic american să declare că sufletul câinilor este uşor şi lipsit de păcate, pe când sufletele oamenilor „adună” în medie circa 21 de grame de păcate în decursul unei vieţi.