Deși Procuratura a studiat și abordat subiectul recuperării cheltuielilor judiciare începând cu anul 2016, acesta rămâne a fi actual și prioritar până în prezent. Conducerea instituției insistă și orientează acuzatorii de stat, ca odată cu condamnarea persoanelor sau aplicarea altor soluții de nereabilitare, să solicite încasarea mijloacelor bănești care au fost utilizate la efectuarea anchetei și pe care l-au suportat instituțiile de drept (expertize judiciare, traduceri, extrădări etc) – din contul persoanei vinovate.
În acest context, în decursul primelor 6 luni ale anului 2018, Procuratura a propus o abordare nouă, sistemică, cu antrenarea tuturor actorilor din justiţie pentru ajustarea practicii în domeniul încasării cheltuielilor judiciare şi asigurarea corespunderii acesteia standardelor internaţionale.
Sarcinile faţă de procurori şi organele de urmărire penală au constat în neadmiterea situaţiilor din anii precedenţi, când cheltuielile esenţiale, pe care le suportă statul la desfăşurarea proceselor penale, rămâneau a fi neevaluate şi, respectiv, nerecuperate atunci când dispoziţiile legale o cer, fapt ce prejudiciază bugetele alocate organelor de drept şi altor instituţii implicate în procesele de combatere a criminalităţii.
Statisticile Procuraturii la capitolul recuperării cheltuielilor judiciare la etapa de urmărirea penală, estimată în cursul primului semestru 2018, sunt următoarele:
- suma totală a cheltuielilor legate de urmărirea penală, achitată de învinuiţi în baza deciziilor procurorilor, a constituit 490.968 lei (293.587 lei în 6 luni 2017). În 35 de cazuri s-a decis punerea în executare a ordonanţelor, pentru a asigura achitarea a încă 161.653 lei, care nu au fost executaţi benevol;
- suma totală a cheltuielilor legate de urmărirea penală în cauzele expediate în judecată, indicate în rechizitorii – 7.194.596 lei (2.773.041 lei în 6 luni 2017);
- suma totală a cheltuielilor legate de urmărirea penală, admise de către instanţele de judecată – 1.607.464 lei (1.292.939 lei în 6 luni 2017).
Chiar dacă, în prezent, legislaţia procesual-penală conţine prevederi la acest capitol, acestea sunt ambigue, lasă loc pentru interpretări şi generează practici neuniforme. De aceea, urmare a generalizării experienţei statelor europene la acest capitol, unde lucrurile stau altfel şi pentru a sensibiliza forul juridic naţional la acest subiect, Procuratura Generală a invitat, în toamna anului trecut, experţi notorii, judecători şi procurori din Germania, Estonia, Letonia şi România – state în care practicile în domeniu au avansat considerabil şi unde, la toate etapele unui proces penal, există reglementări bine definite, care pun sarcina achitărilor pe seama persoanei care a săvîrşit infracţiunea şi nu pe umerii contribuabililor oneşti. În concret, experienţa europeană presupune virarea sumelor necesare pentru avansarea cheltuielilor judiciare către bugetul organelor de drept pentru ca, în cele din urmă, acestea să fie achitate de persoana recunoscută vinovată de comiterea infracţiunii.
Participanţii la eveniment au adoptat o rezoluţie care a permis crearea unui grup de lucru interinstituţional, care în regim de urgenţă, a elaborat un proiect de lege pentru ajustarea legislaţiei şi practicilor naţionale la cele europene. Ulterior, proiectul a fost expediat Ministerului Justiţiei care, în prezent, realizează procedurile necesare adoptării actului legislativ.
Odată cu adoptarea acestei legi, va fi posibilă elaborarea cadrului conex normativ cu privire la modul de calculare a anumitor cheltuieli judiciare şi a mărimii lor, care în prezent nu este stabilit de legislaţia în vigoare şi care urmează a fi reglementat de Guvern. De asemenea, aceasta va permite uniformizarea practicii judecătoreşti de aplicare a dispoziţiilor legale la încasarea cheltuielilor judiciare, dar va soluţiona şi chestiunea privind utilizarea conturilor bancare de achitare a cheltuielilor judiciare.
În opinia Procuraturii Generale, recuperarea banilor din contul persoanelor culpabile de comiterea infracţiunilor, pe lângă toate, va exclude şi asemenea practicii defectuoase precum: tergiversarea, inclusiv prin utilizarea abuzivă de către părţi a drepturilor procesuale, recuzările neîntemeiate, amânarea incontinuă a proceselor în judecată din cauza neprezentării părţilor sau a apărătorilor.