Smochinul este singura plantă din Eden, care să fie menționată în Geneza, frunzele căruia au fost utilizate de către Adam și Eva pentru a-şi acoperi goliciunea lor, atunci când au fost pedepsiţi şi excluşi din Rai de către Dumnezeu. Smochinul este deseori menționat în Biblie ca un simbol al prosperității, ca o cale pentru schimbare și vindecare, ca un simbol al timpului suplimentar, care este oferit oamenilor pentru a ajunge la credință. Smochinul, al cărui nume științific este Ficus Carica, este o plantă din familia Moraceae, ale cărei origini datează din Caria, regiunea Asia Mică.
Există dovezi istorice privind cultivarea acestuia încă din primele civilizații agricole din Mesopotamia, Palestina și Egipt, de unde s-a răspândit în tot bazinul mediteranean. Ra, zeul soarelui adorat de egipteni, răsărea în fiecare zi de la arborele de smochin. Se spune că regina Cleopatra a fost ucisă de mușcătura unui șarpe otrăvitor ascuns într-un coș plin de smochine coapte. Se mai spune că a fost unul din fructele care au stat la baza deciziei Senatului roman de a ocupa Cartagina. Într-o sesiune în care au deliberat cu privire la războiul cu această putere, Cato, arătând un smochin a spus colegilor săi: „De când credeţi că a fost cules acest fruct? Judecând după prospețimea sa, este de puțin timp. Ei bine, acesta până acum trei zile era în Cartagina. Gândiţi-vă c inamicul este aproape! „(Carthago delenda est).
În Grecia Antică, ficusul era considerat un fruct erotic, de care sunt atașate mai multe mituri, precum că acesta ar fi un copac sacru, a cărui apariţie a fost atribuit zeului Dionysos. Se spune că Polyphemos folosea sucul de smochin 
pentru coagularea laptelui şi prepararea brânzei în peştera sa. Şi Aristotel în scrierile sale aminteşte despre coagularea laptelui de origine animală cu ajutorul sucului de smochin. Platon, poreclit „mâncător de smochine”, recomanda prietenilor să mănânce cât mai multe, deoarece spunea el, revigorează inteligența. Romanii mâncau cu mândrie fructele de ficus ca pe un aperitiv, cu sare, oţet sau garum (un fel de sos de peşte). Aceştia credeau că mâncând smochine le sporeşte puterea celor tineri, îmbunătăţeşte starea de sănătate a persoanelor în vârstă, crezând chiar că ficusul reducere ridurile. Teoria cum că smochinul ar avea proprietăţi erotice, a fost propagată de către cei de la Şcoala de Medicină din Salerno și, conform medicinii populare, doi tineri bărbați infertili ar putea recurge la o stratagemă, punând două frunze de smochin sub o pernă, convinşi că această metodă ar putea influenţa procrearea.
Fructul de smochin este mai degrabă o floare
Mulţi cunosc smochinele ca fructe comestibile, dar ele din punct de vedere tehnic, nu sunt un fruct, ci un recipient numit „sicono”, care este, ciudat–un grup de flori întors cu susul în jos. De aceea, în mai multe limbi, ca în arabă, se foloseşte expresia ” este mai rară decât o floare de smochin”, echivalent cu „mai rar decât un dinte de cocostârc”: cei din antichitate nu puteau înțelege cum smochinul produce fructe fără flori.
Smochinele, adevărate depozite de vitamine şi minerale
Smochinele au multiple proprietăţi benefice pentru organismul uman – sunt nutritive, diuretice, laxative, pot fi 
folosite şi în tratamentul bolilor de piept, emoliente. Aceste calităţi sunt date de conţinutul lor ridicat în fier, mangan, brom, calciu, vitaminele A, B1, B2, C, PP. De asemenea, smochinele au un conţinut ridicat de acizi. Ele mai conţin şi o substanţă – latex – analoagă sucului pancreatic. Acest latex conţine o enzimă numită amilază care era folosită de grecii antici la prepararea brânzeturilor. Pe de altă parte, smochinele au un conţinut caloric ridicat – 100 de grame de smochine proaspete au 100 de calorii, pe când aceeaşi cantitate de smochine uscate au 250 de calorii. Asta înseamnă că sunt indicate pentru cei (mai mulţi sau mai puţini) care vor să se îngraşe.
Proprietățile laxative
Cea mai utilizată proprietate a smochinelor, de-a lungul timpului, a fost cea laxativă. Preparate în mai multe feluri, smochinele pot combate eficient constipaţia. Iată două reţete:
Se taie patru smochine proaspete în patru, se amestecă cu 12 stafide şi peste ele se pune lapte. Întreaga compoziţie se pune la fiert. Produsul obţinut se mănâncă dimineaţa, pe stomacul gol.
Se spală şase smochine cu apă caldă, apoi se pun într-o ceaşcă cu apă. Se lasă la înmuiat o noapte întreagă, apoi se mănâncă dimineaţa pe stomacul gol.Efect laxativ are şi delicioasa dulceaţă preparată din fructele de smochin.
Datorită gustului lor aromat, smochinele pot fi o alternativă viabilă pentru persoanele care suferă de constipaţie, dar nu pot bea ceaiuri de anghinare, cruşin sau pelin din cauza gustului lor amar.
Fructele şi frunzele, la fel de eficiente
Smochinele nu au, practic, contraindicaţii pentru persoanele care suferă de diverse boli. Excepţia o constituie diabeticii, pentru care nu se recomandă consumarea acestor fructe (din cauza conţinutului mare de zahăr). Ele pot fi folosite în ameliorarea sau tratarea bronşitelor, a stărilor febrile, a răcelilor sau a laringitelor, a gastritelor sau a colitelor.
Fructul, dar şi frunzele arborelui sunt uzitate şi sub formă de cataplasme pentru vindecarea arsurilor, a furunculelor, a negilor sau a bătăturilor.
Dacă te pomeneşti cu vreun abces dentar şi ai în casă smochine, taie jumătate dintr-un fruct şi pune-o pe zona inflamată. Rezultatele le vei vedea destul de repede.
Decoct de smochin pentru bronşite
Se pun 60-120 g de smochine la un litru de apă. Frunza smochinului este şi ea indicată în tratamentul acestor afecţiuni sub formă de infuzie (30 g la litrul de apă). Utilizarea fructului are rezultate şi în ameliorarea asteniilor nervoase. Ceaiul de smochin are şi el o aromă deosebită.
Vinul de smochine
Oricine ar trebui să guste măcar o dată în viaţă un vin de smochine. Există mai multe reţete de preparare a acestei licori. În 
perioada interbelică, vinul era foarte apreciat şi se prepara după următoarea reţetă: se punea la macerat 1 kg de smochine în 10 litri de apă. După o săptămână, vinul se trăgea în sticle.
Astăzi reţeta este mai sofisticată. La 1 kg de fructe pus în 10 litri de apă se adaugă 2-3 kg de zahăr, 3 lămâi (zeama, dar şi coaja de la o lămâie), 50 de g drojdie de bere. Smochinele nu se mai pun întregi, ci se taie cu cuţitul sau se dau prin maşina de tocat. Toată această combinaţie (indicat să fie ţinută într-o damigeană) se astupă bine şi se lasă la macerat 6 săptămâni, la temperatura camerei, timp în care se mai agită din când în când. Apoi, vinul se filtrează şi se pune în sticle. Se mai poate filtra încă o dată, peste o săptămână, iar atunci gustul său este şi mai savuros. Licoarea obţinută are o aromă deosebit de plăcută, dar şi un conţinut destul de ridicat de alcool.