Mâncărurile sărate nu ne provoacă sete, așa cum crede toată lumea, ci foame. Aceasta este concluzia unei cercetări recente care, mai mult, a demonstrat că pe termen lung mâncarea sărată ne determină să bem mai puțină apă.
Cercetarea a fost realizată de o echipă internaţională de oameni de ştiinţă pe 10 astronauţi, în timpul unei simulări de misiune pe Marte. Timp 205 zile, subiecţii au avut o dietă controlată, bogată în sare. În toată această perioadă, ei au băut mai puţin şi au reţinut mai multe lichide în corp, deşi cantitatea de urină produsă a fost mai mare.
Ce le-a dat de gândit specialiştilor a fost faptul că, deşi era de aşteptat să le fie sete, subiecţii s-au plâns de foame. Experimentul a fost repetat şi la şoareci, cu aceleaşi rezultate. Cercetătorii spun că aceste procese se întâmplă indiferent dacă este vorba despre oameni care pleacă în spaţiu sau care rămân pe Pământ.
Sarea activează un mecanism pentru a păstra apa în rinichi.Experimentele pe șoareci au sugerat că s-ar putea să fie implicată ureea, scrie digi24.ro. Această substanță se formează în mușchi și în ficat pentru a elimina azotul.
La șoareci, ureea se acumula în rinichi, unde contracara forța de tracțiune pe care sodiul și clorul o exercitau asupra apei. Sintetizarea ureei presupune însă un consum considerabil de energie, ceea ce explică de ce șoarecii la dietă bazată pe exces de sare mâncau mai mult. Excesul de sare nu le provoca sete, dar îi făcea mai flămânzi.
În mod similar, și astronauții care primiseră o dietă bogată în sare s-au plâns că le era foame. Funcția ureei este de a reține apa în organism atunci când corpul elimină sarea. Se pare că natura a găsit o modalitate de a conserva apa care altfel ar fi fost eliminată prin urină, sub acțiunea sării.