Cercetătorii au observat că precipitaţiile abundente de pe suprafaţa marţiană au dus la crearea unor canale în jurul craterelor. De asemenea, aceştia arată că schimbările în atmosferă au făcut ca ploile să fie din ce în ce mai abundente, un efect similar cu cel observat pe Terra.
Geologii Robert Craddock şi Ralph Lorenz au folosit metode testate şi utilizate pe Pământ pentru a examina eroziunile produse de ploaie, observând efecte similare pe planeta vecină, scrie Science Daily. Craddock precizează că „mulţi cercetători au analizat natura precipitaţiilor pe Terra, dar niciunul nu s-a gândit să aplice aceste metode pentru înţelegerea atmosferei marţiene din trecut”.
Pentru a înţelege cum nivelul precipitaţiilor s-a schimbat odată cu trecerea timpului, cercetătorii au avut în vedere schimbarea atmosferei. Când Marte s-a format acum 4,5 miliarde de ani, avea o atmosferă mult mai densă, deci o presiune mai ridicată decât acum, iar presiunea la rândul ei influenţează cantitatea de precipitaţii şi dimensiunea picăturilor de ploaie.
La începutul existenţei planetei, picăturile trebuie să fi fost foarte mici, fiind mai degrabă un fel de ceaţă decât ploaie, astfel, aceasta nu era capabilă să creeze săpăturile prezente pe suprafaţa planetei. Odată cu scăderea presiunii atmosferice, picăturile au devenit mai mari şi cantitatea de precipitaţii a fost suficient de ridicată pentru a modela solul, creând văi şi canale.
Lorenz a precizat că „prin utilizarea principiilor fizice de bază pentru a înţelege relaţia dintre atmosferă, dimensiunea picăturilor de ploaie şi intensitatea precipitaţiilor, am demonstrat că pe Marte cădeau picături mari de ploaie care au fost capabile să modifice drastic suprafaţa planetei”.