Deși criza din Ucraina continuă sa sfideze posibilitatea unei soluționări ușoare, președintele Obama și echipa sa de securitate națională se uită dincolo de conflictul imediat pentru a crea o nouă abordare pe termen lung pentru Rusia, care aplică o versiune actualizată a strategiei de izolare folosită în timpul Războiului Rece, scrie New York Times.
Urmând strategia de după al Doilea Razboi Mondial de contracarare a Uniunii Sovietice și a ambițiilor sale globale, președintele Obama se axează pe izolarea Rusiei lui Vladimir V. Putin prin tăierea legăturilor sale economice și politice cu restul lumii, limitând ambițiile sale expansioniste ăn propria vecinătate și transformând-o într-un stat paria.
Obama a ajuns la concluzia că, chiar dacă exista o soluție la actualul impas privind Crimeea și estul Ucrainei, el nu va avea niciodată o relație constructivă cu Vladimir Putin, susțin asistenâi de la Casa Alba. Ca urmare, Obama își va petrece ultimii anii doi ani și jumătate din mandat încercând sa reducă la minimum perturbările pe care Putin le-ar putea provoca, să păstreze orice cooperare marginală care mai poate fi salvată, iar în rest sa îl ignore pe liderul de la Kremlin în favoarea altor zone de politică externă, în care există șanse de progres.
„Aceasta este strategia pe care ar trebui sa o urmărim”, a declarat Ivo H. Daalder, fostul ambasador american la NATO și acum președinte al Consiliului de la Chicago pentru Afaceri Globale. „Dacă doar stai acolo, ești încrezător și crești treptat costurile din ce în ce mai mult pentru Rusia, asta nu îți rezolvă problema Crimeei și, probabil, nu îți rezolvă problema din estul Ucrainei. Dar ar putea sa îți rezolve problema rusească”, a declarat Daalder.
Manifestarea acestui mod de gândire poate fi văzută în alegerea lui Obama pentru următorul ambasador la Moscova. Deși oficial aceasta nu este definitivă, Casa Alba se pregătește să îl numească pe John F. Tefft, un diplomat de carieră. care anterior a servit ca ambasador în Ucraina, Georgia și Lituania.
Căutarile au început în urma cu câteva luni, iar oficialii administrației Obama erau sceptici față de numirea lui Tefft, fiindu-le teamă că experiența sa în fostele republici sovietice care au încercat să scape de influența Moscovei ar putea irita Rusia. Acum, au declarat oficialii, nu mai există nicio reticență în a ofensa Kremlinul.
Într-adevăr, Obama retușează pentru o nouă eră abordarea față de Moscova lansată de către diplomatul George F. Kennan în 1947, și care a dominat strategia americană până la căderea Uniunii Sovietice. Prioritatea administrației este de a menține un consens internațional împotriva Rusiei, care să includă și China, un susținător tradițional al Moscovei în Consiliul de Securitate al ONU.
Totuși, în timp ce se conturează abordarea pe termen lung a lui Obama, o alta dezbatere tacită, privind cât de departe ar trebui sa meargă abordarea pe termen scurt, tulbură administrația sa. Până în prezent, în fața unui președinte prudent – care nu vrea sa facă un pas prea mare de teama să nu meargă mai departe decât și mai prudenții parteneri europeni ar fi dispuși să o facă, și să nu riște economiile fragile de pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic – au avut câștig de cauză consilierii economici și asistenții de la Casa Alba care au îndemnat la o abordare măsurată.
Casa Alba a pregătit o altă listă de oficiali și instituții din Rusia care urmează să fie sancționate în următoarele câteva zile, dacă Moscova nu respectă acordul încheiat joi la Geneva, așa cum anticipează consilierii lui Obama. Însă, în absența unei escaladări dramatice, președintele american nu va extinde măsurile punitive pentru sectoare întregi ale economiei ruse, așa cum unii oficiali ai administrației ar prefera.
Facțiunea mai agresivă din Departamentul de Stat și din cel al Apărării a devenit din ce în ce mai frustrată, îngrijorată mai ales de posibilitatea ca Obama să pară prea slab și să trimită, fără intenție, mesajul că nu mai bagă în seamă Crimeea, după anexarea acesteia de către Rusia. Acești politicieni au insistat pentru sancțiuni mai rapide și mai cuprinzătoare, însă notele lor trimise la Casa Alba au rămas fără răspuns. Obama nu a impus sancțiuni nici măcar pentru o listă de cetățeni ruși care au încălcat drepturile omului, aflată în așteptare pentru aprobare din iarna trecută.
„Se joacă cu noi”, a afirmat, referindu-se la ruși, senatorul Bob Corker din Tennessee, republicanul cel mai mare în rang din Comitetul de Relații Externe, exprimând un sentiment împărtășit și de unii politicieni din interiorul administrației Obama. „Vom continua să ne uităm la ceea ce fac și să încercăm să răspundem la acest lucru”, a declarat senatorul republican vineri pentru CNN. „Dar se pare că atunci când facem asta, dăm naștere unei politici care este întotdeauna cu o zi în urmă și cu un dolar mai săracă”, a adăugat Bob Corker.
Punctul de vedere predominant în Aripa Vestică a Casei Albe este însă faptul că, în timp ce Putin pare deocamdată ca se bucure de succes, liderul rus va descoperi în cele din urma cât de mult rău economic a adus țării sale. Consilierii lui Obama au remarcat căderea bursei rusești și a rublei, scurgerea de capital din țară și reticența tot mai mare a investitorilor străini față de extinderea afacerilor din Rusia.
Aceștia susțin că, deși sancțiunile americane și europene nu au vizat încă părți largi ale economiei ruse, au trimis un mesaj afacerilor internaționale, și că este suficientă amenințarea unor măsuri mai ample pentru a produce un efect de răcire. În cazul în care economia Rusiei suferă pe termen lung, susțin înalți funcționari americani, atunci implicit ar urma să fie afectată legătura lui Putin cu poporul rus, bazată pe o creștere economică promițătoare la schimb cu un control politic din ce în ce mai mare.
Asta nu se poate însă întâmpla repede și, între timp, Obama pare hotărât să nu lase subiectul Rusia sa îi domine președinția. Deși Obama își petrece o mulțime de timp ocupat cu criza ucraineană, aceasta nu pare să-l absoarbă, notează NY Times.
După ce s-a întors dintr-o calatorie in Europa efectuata luna trecuta, Obama și-a concentrat programul public în jurul unor probleme precum formarea profesională și salariul minim. Chiar și după ce echipa sa diplomatică a ajuns la un acord, săptămâna trecută la Geneva, pentru detensionarea crizei, Obama a ieșit în fața presei la Casa Albă nu pentru a vorbi despre asta ci pentru a lăuda succesul programului Obama Care.
Reporterii au întrebat, oricum, despre Ucraina, așa cum președintele știa ca se va întâmpla, ocazie cu care și-a exprimat scepticismul cu privire la perspectivele acordului de la Geneva pe care secretarul său de stat, John Kerry, tocmai îl negociase. Iar atunci când un reporter a revenit la subiectul conferinței, programul de sănătate, Obama a exclamat fericit: „Da, hai să vorbim despre asta.”
Asta reprezintă o schimbare remarcabila față de începutul președinției lui Obama, când liderul de la Casa Albă vorbea despre visele pentru forjarea unui nou parteneriat cu Rusia. Acum întrebarea este cât de mult din relația dintre cele doua țări a mai rămas și mai poate fi salvat. Obama a ajutat Rusia sa obțină admiterea în Organizația Mondială a Comerțului, acum încearcă să-i limiteze accesul la piețele financiare externe.
Dar cele doua părți nu au tăiat complet legăturile. Trupe și echipamente americane trec, în continuare, pe teritoriu rus în drum spre și dinspre Afganistan. Astronauți din cele două țări sunt în prezent împreună pe Stația Spațială Internațională, aprovizionată de către rachete rusești. Un program comun de dezafectare a vechilor sisteme de arme rusești nu a fost întrerupt.
„Nu poți izola totul de la o înrăutățire generală a relației și a retoricii”, a declarat Graham Allison, director al Centrului pentru Știință și Afaceri Internaționale Belfer de la Universitatea Harvard și consilier asupra politicii de apărare li asupra Rusiei în mai multe administrații. „Dar există încă afaceri cu prioritate foarte mare pe care trebuie să încercăm să le facem cu Rusia”.
Totuși, relația nu poate reveni nici la normal, chiar dacă situația ucraineană se soluționează în curțnd, declară specialiștii. „S-a înregistrat, într-adevăr, o schimbare mare față de Rusia, nu numai aici, ci și într-o bună parte a Europei”, a declarat Robert Nurick, un expert pe probleme rusești în cadrul Consiliului Atlantic. „O mulțime de vechi ipoteze despre ceea ce facem, unde mergem și ce era posibil s-au dus, și vor continua sa fie duse atâta timp cât Putin rămâne”.
Nurick declarat pentru NY Times că discuțiile au început deja în interiorul administrației cu privire la unde și în ce condiții Statele Unite s-ar putea angaja, pe viitor, în cooperări cu Rusia. „Dar eu nu îmi pot imagina această administrație cheltuind prea mult capital politic pe această relație, exceptând pentru gestionare, astfel încât celelalte lucruri la care ține mai mult decât la Rusia să nu fie afectate prea grav”, a spus acesta.