Că ne place sau nu, cu toţii vom muri într-o zi. În timp ce religia ne îndeamnă să credem că există viaţă pentru suflet şi după moarte, ceea ce se întâmplă cu trupul este doar o chestiune de ştiinţă.
În primele secunde de după moarte, oxigenul din corp se epuizează rapid, arată Daily Mail.
Neuronii îşi încetează activitatea, iar creierul nu mai secretă hormoni care reglează anumite funcţii ale corpului, deşi unele mai continuă timp de câteva minute.
Rezervele de ATP (adenozin trifosfat), care oferă energie corpului, sunt epuizate, iar muşchii se relaxează, inclusiv sfincterele, ceea ce înseamnă că apare riscul de incontinenţă.
Cadavrele au, de obicei, tenul palid, iar acest lucru este rezultatul lipsei fluxului sanguin, care se opreşte la 15-20 de minute după moarte.
Inima nu mai funcţionează şi, prin urmare, sângele nu circulă, astfel încât gravitaţia îl trage înspre pământ, ceea ce înseamnă că sângele se strânge în cel mai de jos punct al corpului. În următoarele ore, pielea poate să aibă diferite nuanţe, de la roşu, la violet, tocmai din această cauză, şi se va decolora complet la 12 ore de la deces. Acest proces ajută medicii legişti să determine ora aproximativă a morţii.
În acest timp, alte procese încep. În primele trei-şase ore de la deces apare un fenomen cunoscut sub numele de „rigor mortis”. Muşchii devin rigizi, făcând ca trupul să se blocheze în respectiva poziţie pentru următoarele 24-48 de ore.
În zilele următoare, dacă trupul nu a fost îmbălsămat, începe să se descompună, celulele din organism provocând o creştere a dioxidului de carbon şi o schimbare a ph-ului ţesuturilor. Acest lucru duce la slăbirea membranei celulare şi la eliberarea citosolului, ce conţine proteine şi enzime, care descompun ţesutul din jur.
Apoi, bacteriile anaerobe (care nu au nevoie de oxigen pentru a supravieţui) care se află în tractul gastrointestinal încep să mănânce organele. Acesta este un proces urât mirositor, cunoscut drept putrefacţie, iar izul neplăcut eliberat prin descompunerea aminoacizilor atrage insectele.
În următoarele săptămâni, viermii pot consuma 60% din ţesutul corpului, iar prin găurile rezultate se eliberează lichid şi gaze.
Între 20-50 de zile de la moarte, apare procesul de fermentaţie butirică, ce atrage alte insecte şi produce anumite ciuperci.
Ceea ce rămâne este consumat de plante sau animale în următorii ani.