Stela Leucă: ”Nu eu am cucerit Africa de Sud; ea m-a cucerit pe mine!”

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

”Sunt energică şi pozitivă, dependentă de inspiraţie şi de mesajele interioare, o persoană pentru care bunul simţ este ceea ce face diferenţa dintre oameni. Cred în vise și încă visez la multe, pentru că toți oamenii de succes sunt mari visători: ei își imaginează cum ar putea fi viitorul lor și apoi muncesc zi cu zi spre acel viitor distant, spre acel scop sau obiectiv. Curiozitatea şi dorinţa de a îmbunătăţi lumea din jurul meu mă ghidează în toate, inclusiv în activitatea profesională, unde încerc să contribui la democratizarea societăţii în fiecare zi.”

Tânăra Stela Leucă, născută la Boldurești, Ungheni, și-a făcut studiile la USM, ULIM, Universitatea Novi Sad, din Serbia și la Universitatea Georgetown, din Columbia.

În prezent, este specialist în Democraţie şi Guvernare, Alegeri şi Procese Politice la USAID, în Republica Moldova.

INDEPENDENT: – Câte țări ai vizitat, până în prezent și în care din ele ai lăsat o parte din tine? Ce fel de călătoare e Stela Leucă?

S.L.: – Le număr pentru prima oară și sunt cam 25 de ţări. Nu mi-am propus niciodată să le număr, sau să ţin cont de aceste cifre. Eu călătoresc altfel, şi de fiecare dată călătoresc cu mare drag pentru experienţă, şi nu pentru Facebook. Prefer să am destul timp să explorez un oraş, şi apoi revin în aceeaşi ţară, pentru o altă destinaţie, astfel, în jumătate din ţările în care am fost, am tot revenit. Iar în unele din ele am fost chiar şi de 5 ori. Peste tot unde merg, îmi place să las câte ceva nevăzut, nevizitat, neatins, neexplorat – în speranţa şi dorinţa de a mă reîntoarce. În fiecare din locurile vizitate las câte o bucăţică din mine, însă şi iau, şi am impresia că iau mai mult, pentru că fiecare călătorie îmi aduce câte ceva nou, descoperă în mine căte ceva despre care nici măcar nu ştiam, şi contribuie la dezvoltarea mea continuă. Am călătorit cu prieteni, am călătorit cu familia, am călătorit cu sora, dar am călătorit şi singură, am călătorit „on the cheap” şi m-am răsfăţat de multe ori, am călătorit în locuri care sunt în topurile călătoriilor, dar şi în locuri despre care nimieni nu a auzit niciodată!
Namibia 0004

INDEPENDENT: – Te-ai întors, recent, dintr-o călătorie în Africa de Sud și Namibia. Cum se numește misiunea în care ai mers și ce obiective ți-ai pus, înainte să aterizezi pe aeroportul african?

S.L.: – În Africa de Sud, am mers în scop de serviciu – am lucrat în Misiunea USAID din Africa de Sud, unde am administrat şi elaborat programe şi politici de dezvoltare educaţionale şi am lucrat la dezvoltarea ONG-urilor locale. A fost o experienţă profesională deosebită, cu multă satisfacţie şi rezultate minunate. Înainte de a pleca, mi-am zis că trebuie să iau maximum posibil din această călătorie şi să o transform în aventura vieţii mele, ceea ce şi s-a întâmplat.
IMG_0868 - Copy

INDEPENDENT: – A fost această călătorie pe Wish List-ul tău (lista cu dorințe)? Dacă da, cum trebuie să lupți ca să ajungi acolo, unde te duce visul? Cum ai reușit să îmbini munca și această plăcere, de a călători?

S.L.: – Mi-am dorit această călătorie încă de prin 2010. În 2011 aveam viză în paşaport şi bilet de avion pentru destinaţia mea pentru vacanţa de iarnă (vara de acolo), însă am aflat că aveam o problemă gravă de sănătate şi am fost nevoită să iau o decizie. Nu am renunţat, însă, niciodată la acest vis, şi toţi din jurul meu ştiau că într-o zi voi face şi acest lucru. Intenţionam să fac asta în 2015, însă a apărut această oportunitate profesională în Africa de Sud şi, chiar dacă a trebuit să concurez pentru ea, am ştiut din start că îmi va reuşi. Visele chiar devin realitate! Odată ajunsă acolo, scopul meu a fost să explorez tot ce are de oferit ţara şi, în aproape trei luni, cât am fost acolo, am avut doar un singur week-end în care am stat „acasă”. Cred că odată ce ştii ce îți dorești, Universul chiar are grijă să obţii asta.
IMG_1315

INDEPENDENT: – Cum a fost Africa, în sinea ta, înainte să pleci într-acolo, și acum, când te-ai întors? Ce știai despre locul destinației, înainte să pleci?

S.L.: – Ştiam tare multe despre ţară, pentru că am avut marele noroc să-mi fac un prieten în Africa de Sud. De la el a şi venit această dorinţă de a ajunge acolo. Cred că este cel mai mândru patriot pe care l-am cunoscut vreodată, şi asta mi-a mărit exponenţial curiozitatea şi dorinţa de ajunge acolo. Africa era caldă, mare, diversă, cu tot felul de animăluţe şi mâncare tare gustoasă. Oamenii pe care i-am întâlnit şi energia lor sunt de nedescris: sunt plini de viaţă, necătând la grijile de zi cu zi; sunt buni şi calzi, primitori, darnici, cu scântei în priviri şi cu braţele tocmai făcute pentru îmbrăţişări. M-am îndrăgostit de cerul şi furtunile de acolo: n-am mai văzut aşa ceva. Animalele pe care le-am văzut în expediţia safari m-au făcut să îmi reevaluez priorităţile și mi-au dat energie şi inspiraţie.
IMG_1814

INDEPENDENT: – Cât timp te-ai aflat în Africa? Ai reușit să-ți faci prieteni în acest răstimp?

S.L.: – În aproape trei luni, am cunoscut foarte multă lume. Și prieteni mi-am făcut: colegi de serviciu, oameni de zi cu zi care nu au nimic cu partea profesională, oameni pe care i-am cunoscut la pensiunea unde am stat şi oameni pe care i-am cunoscut în timpul explorărilor mele, lume din toate colţurile lumii. Am avut mare noroc de oamenii pe care i-am întâlnit în cale, pentru că anume ei fac călătoriile noastre mai memorabile.
Namibia 0955

INDEPENDENT: – Există vreo asemănare între oamenii din Moldova și cei de pe continentul african? Descrie o zi din viața unui cetățean al Africii de Sud.

S.L.: – Oamenii sunt oameni peste tot şi, în esenţă, iubesc, lucrează, zâmbesc, plâng, dansează exact la fel – chiar dacă e diferit. Sunt şi ei la fel ca şi oricare alţi oameni, dar cea mai mare diferenţă e că sunt fericiţi, mult mai fericiţi decât noi şi se bucură în fiecare zi de şansele pe care le au. Ziua lor începe mult mai devreme; eu eram la serviciu deja la 7:30. Băștinașii lucrează mai mult în timpul săptămânii, iar ziua de vineri e mai scurtă, şi ai toată după-amiaza pentru tine. Îşi apreciază enorm timpul personal: este ceva pentru care nu se fac compromisuri. Petrec mult timp cu familia. ”Braai” (un fel de „frigărui” de-al nostru) este o parte a culturii lor şi, de obicei, nici un week-end nu trece fără ca o astfel de „lekker kuier” (întâlnire frumoasă cu prietenii în care lumea se relaxează împreună, fără a eleva acest eveniment la ceva oficial).

INDEPENDENT: – Cum ai caracteriza, în câte un enunț, Namibia și Republica Africa de Sud? Sunt niște pământuri ale făgăduinței sau, totuși, niște locuri suficient de periculoase?

S.L.: – Africa de Sud este ţara contrastelor şi a diversităţii. Namibia – un diamant încă neşlefuit, rătăcit în unul din buzunare, pentru că are atâtea faţete ce pot sclipi în sute şi mii de culori, şi totuşi, e încă atât de departe de a face acest lucru… Nu ştiu dacă însă le-aş descrie drept periculoase pe oricare din aceste ţări. Dinamica e cu totul alta, iar crimele ce au loc, pot fi evitate, ca şi în alte destinaţii turistice, de altfel. Din fericire, eu am avut parte de oameni buni peste tot unde am mers.
Namibia 1500

INDEPENDENT: – Care este legenda Capului Bunei Speranțe, pe care l-ai vizitat?

S.L.: – Există mai multe legende: legate de Speranţele exploratorilor din trecut, de furtunile care adesea controlează ce şi cum ajunge pe uscat, de corabia care e sortită să fie pe mare pentru totdeauna, însă, mult timp se considera că aici se întlnesc Oceanul Atlantic cu cel Indian. Se pare că nu e chiar aşa, chiar dacă de sus, din vârf, le poti vedea pe ambele. Pentru mine, a fost o reconfirmare a faptului că visele şi speranţele se pot transforma în realitate!

INDEPENDENT: – Ce ai rostit, în sinea ta, când ai pășit, pentru prima oară, pe nisipul Pustiului Namib?

S.L.: – ”Sunt atât de mică!” – asta am spus voce tare! Văzând grandoarea celor mai mari dune din lume, frumuseţea acelui ”nimic” pe care îl curpinzi cu ochii când eşti în deşert, şi puterea soarelui, a vântului şi a apei oceanului, realizezi că viaţa şi lumea e mult mai mare decât ţi-ai putut imagina vreodată.
Namibia 2284

INDEPENDENT: – Am văzut pe profilul tău de Fb mai multe poze cu fauna africană. Ce te-a impresionat cel mai mult din lumea animală a Africii?

S.L.: – Cadoul meu de Crăciun a fost o expediţie safari de 4 zile, în Parcul Naţional Kruger. Trăirile de acolo nu se compară cu nimic. Când vezi leopardul chiar la 3 metri distanţă, liniştit, graţios, dar alert şi cu ochii ageri şi știi că vehicolul deschis, în care te afli, nu are nici o şansă să te protejeze în cazul în care această felină decide că nu-i eşti prieten. Momentul în care m-a privit în ochi mi-a dat fiori, dar m-a și încurajat, pentru că tot ce poţi face în acel moment e să fii calm şi să priveşti înapoi – asta e filosofia vieţii mele. Evident, girafele mi-au părut cele mai fericite şi bucuroase animale, iar maimuţele au fost cele care au dansat pe prispa casei mele, în timp ce eu admiram tot felul de căprioare specifice zonei. Desigur, satisfacţia a fost şi mai mare pentru că am văzut întregul set din „The Big 5” – acele animale sălbatice care sunt atât de dificil de văzut şi de găsit: leopardul, elefantul, leul, rinocerul şi bivolul african. Se pare că lumea merge în zeci de expediţii şi nu le vede pe toate acestea, eu, însă, am avut mare noroc.
IMG_2147

INDEPENDENT: – Ai pregătit răcituri în Africa de Sud. Cum au ieșit? Dar cum a părut bucătăria moldovenească prietenilor și colegilor tăi, de acolo? Ce ți-a plăcut cel mai mult din ceea ce ai gustat, aflându-te la sudul Africii?

S.L.: – Cineva din prietenii mei a glumit că sunt din carne de rinocer. Nu este aşa: am umblat câteva ore prin oraş ca să găsesc picioruşe de purcel, ca să le fac aşa cum le faceau răcituri bunicile mele. Răciturile au ieşit minunate, iar prietenilor mei conceptul le-a plăcut doar pe jumătate, chiar dacă au mâncat cu toţii cărniţa! Am pregătit și sarmale: mi-au ieşit extraordinare şi au măncat cu toţii, cerând să le mai fac. Mâncarea lor mi-a picat pe plac, pentru că e gătită simplu și repede, din bucăţi întregi de carne copată pe foc – de obicei vită sau miel, cu mulţi Boerewors – cârnăciori condimentaţi şi uneori chiar picanţi şi Pap-ul Sud-African – mămăligă din făină albă de porumb dulce. Mi-am luat și o carte de bucate care reprezintă diversitatea gastronomică a ţării. O voi folosi cu mare drag şi dor la bucătărie.
IMG_2383

INDEPENDENT: – Cu ce ”te-ai îmbogățit” cel mai mult, în această călătorie de vis?

S.L.: – Nu o să uit niciodată senzaţiile simțite, când o maimuţă mi-a furat mâncarea de pe masă, chiar din faţa mea, sau când s-a defectat maşina în mijlocul deşertului şi nu aveam acoperire telefonică; sau când, în călătoria în Cape Town, am cunoscut oameni care îi cunoşteau pe prietenii mei din Moldova, sau umilinţa şi unitatea unui întreg popor, atunci când marele Mandela a plecat de printre cei vii… Admirarea răsăritului pe vârf de dună, petrecerea soarelui la Fish River Canyon, zâmbetul elefantului din safari, alergatul prin nisipul roz, discuţiile de la miez de noapte de lângă cortul pus chiar în mijlocul pustiului – asta e cel mai scump şi asta va rămâne cu mine pentru totdeauna. Mai sunt: emoţiile şi amintirile, pozele, şi oamenii care au fost şi vor rămâne parte din viaţa mea.
Namibia 3881

INDEPENDENT: – Te putem numi ,,moldoveanca, care a cucerit Africa de Sud”? Îți dorești să revii acolo?

S.L.: – Tare mi-ar fi plăcut să o cuceresc, dar cu siguranţă ea m-a cucerit pe mine. Înainte de Africa de Sud, locurile în care mergeam se clasificau în două categorii: locul unde aş putea locui şi locul unde nu aş putea locui. Acum a apărut a treia categorie. Africa de Sud este locul unde mi-aş dori să locuiesc. Marele meu avantaj a fost că eu am stat acolo mult timp, am reuşit să simt această ţară şi asta a făcut toată diferenţa.

INDEPENDENT: – Călătoria ta a fost extrem de inspirațională. Recomanzi Africa, ca și destinație pentru călătorii și dacă da, ce prăgătiri necesită această destinație?

S.L.: – Cu siguranţă aş recomanda Africa de Sud şi Namibia pentru cei care sunt gata să îşi depăşească limitele. Aşa aş descrie eu aceste destinaţii. Recomandarea cea mai importantă în acest sens: aveţi nevoie de cel puţin 3 săptămâni, fiţi gata să conduceţi mult şi pe banda stângă a drumului, găsiţi un localnic pe care să îl luaţi cu voi; să aveţi bună dispoziţie, corturi şi muzică bună în maşină. Şi dacă o să aveţi atitudinea de a spune „da” la (aproape) orice, garantez că veţi avea călătoria vieţii! A, da – eu voi fi întotdeauna gata să vă însoţesc!

INDEPENDENT: – Pregătești o viitoare misiune, în cadrul programului? Ce destinație ai alege data viitoare?

S.L.: Acum trebuie să petrec ceva timp acasă, mai ales că se anunţă un an electoral, iar responsabilităţile şi activităţile la serviciu se vor intensifica. Sper să mai am ocazia să explorez ţările Africii, în special mă interesează ţările vorbitoare de portugheză. Vă spun cu siguranţă când mă pornesc în următoarea aventură!

Namibia 2219

INDEPENDENT: – Stela, îți mulțumim!


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...