Anunţul privind desemnarea candidatului unic al opoziţiei antioligarhice în persoana Maiei Sandu a trezit un freamăt de uşurare în rândurile opiniei publice interne şi ecouri pozitive în multe capitale ale Uniunii Europene şi la Bruxelles, acolo unde este urmărită cu atenţie situaţia din Republica Moldova – fosta „poveste de succes” a Parteneriatului Estic, transformată între timp într-un mic coşmar din sud-estul Europei. Desemnarea candidatului unic s-a însoţit cu gestul deopotrivă elegant şi responsabil al lui Andrei Năstase, care a renunţat să candideze, angajându-se din postură de aliat să realizeze obiectivul comun: eliberarea Moldovei din captivitatea hoţiei şi corupţiei, după cum la fel ar fi procedat şi Maia Sandu, dacă sondajele l-ar fi plasat în avantaj pe liderul Platformei „Demnitate şi Adevăr”.
Apare astfel în peisajul nostru electoral un puternic pol proeuropean şi antioligarhic, capabil să coaguleze, să atragă şi alte forţe politice care îşi revendică aceleaşi valori. Apeluri de adeziune au lansat deja anumite formaţiuni politice, Partidul Liberal Reformator şi Partidul Verde Ecologist. Presa a consemnat şi declaraţia-chemare la unitate a lui Ilie Ilaşcu, fostul deţinut politic al regimului de la Tiraspol. Solidarizarea naţională în jurul unei figuri politice reprezentative, a candidatului unic, este văzută de tot mai multă lume ca benefică şi salvatoare. Colaborarea dintre cei doi lideri ai Opoziţiei de centru-dreapta, acordul pe care l-au respectat, sfidând egoismul politicianului autist, de factură provincială, se impune ca un model de conduită, transmite alegătorilor un semnal că o nouă clasă politică, dedicată cetăţenilor, este pe cale de a se impune în Moldova.
Şi parteneri europeni importanţi au îndemnat, în mod direct şi cred că şi prin canale mai puţin oficiale, alte forţe politice proeuropene de la noi să susţină candidatul unic al taberei antioligarhice, pentru a preveni revanşa forţelor proruseşti şi împotmolirea definitivă a Moldovei în marasmul corupţiei. Deocamdată, aceste apeluri nu au fost urmate. Dodon continuă să ţină în prizonieratul fantasmelor putiniste o treime din electorat, iar Marian Lupu, exponentul oligarhiei, se află într-o foarte suspectă creştere în sondaje, de parcă moldovenii şi-ar fi pierdut subit memoria şi discernământul!
Rămân neclintite în decizia lor de a merge separat în alegeri şi partidele unioniste, care n-au fost capabile să se concentreze pe un singur candidat şi nu reacţionează nici acum la modificarea peisajului electoral. Dimpotrivă, i-am auzit pe o seamă de tineri activişti civici cu vederi unioniste îndemnând alegătorii să îşi dea votul pentru candidaţii unionişti, indiferent de „cartea de vizită” a acestora şi de felul cum sunt percepuţi de opinia publică şi în sondaje. Este o alegere ce nu denotă maturitate şi clarviziune. Fragmentarea votului pe centru-dreapta nu va aduce nimic bun. Simpla clamare a unui obiectiv naţional, fără a gândi şi mijloacele care îl pot susţine, adică reformele în justiţie şi economie, combaterea corupţiei şi sărăciei, criteriul valorii şi onestităţii în selectarea persoanelor pentru serviciul public etc., cu alte cuvinte, fără un set de exigenţe care să facă din Moldova un stat compatibil cu valorile europene şi să diminueze atracţia malignă a Rusiei, Unirea rămâne o proiecţie utopică….
Moldova are nevoie să se desprindă din stratul gros de minciună şi conformism care a adus-o la condiţia jalnică de stat sărac, jumulit de propriii conducători, siguri pe impunitatea lor. Trebuie să o luăm de la capăt – nu doar cu o nouă guvernare şi cu un nou preşedinte, ci cu o altă filozofie de viaţă, cu o altă atitudine faţă de semeni. Să reînvăţăm lecţia corectitudinii şi bunei-cuviinţe, cu toţii: oameni politici şi cetăţeni de rând.
Urmăreşti agitaţia, dezbaterile electorale şi ai tot mai clar senzaţia că lupta se dă între un candidat antioligarhic, care are de partea sa mase largi de oameni umiliţi şi obidiţi, şi un întreg conglomerat de figuranţi împărţiţi după diferite căprării: unii sunt cu Rusia, alţii se declară cu Europa, o a treia categorie a îmbrăţişat oportunist ideea Unirii. Despărţiţi, ai zice, de opţiuni geopolitice inamice, această pletoră de concurenţi sunt în realitate legaţi transpartinic şi transideologic de acelaşi scop: păstrarea statului corupt, în care se simt confortabil, îşi fac averi, mimează lupta anticorupţie sau o ţin la nivelul unor principii şi deziderate abstracte, care nu au capacitatea să zdruncine natura răului care macină Republica Moldova, şi anume: subordonarea instituţiilor statului unei singure persoane, care le manevrează din umbră. Şi această alianţă transideologică răzbate, spontan şi psihanalizabil, în dezbaterile electorale, unde adversari oficial declaraţi, emisarii lui Dodon şi ai lui Lupu, o atacă la unison pe Maia Sandu, uitând că sunt din tabere diferite, că parcă şi-au împărţit rolurile…
Pericolul este mare. În afara faptului că instituţia prezidenţială ar putea încăpea pe mâinile forţelor proruseşti, vom rămâne în mâzga corupţiei şi abuzurilor de tot felul. Partidul Democrat, care a acaparat puterea executivă distrugând, corupându-şi partenerii din fosta Alianţă pentru Integrare Europeană, vrea să stăpânească totul în acest stat. Controlează guvernul, parlamentul, numeroase primării locale, justiţia, instituţiile de reglementare. Domină spaţiul mediatic. Se pare că ne întoarcem la vremurile partidului unic, partidului-stat, cu singura deosebire că acum nu ideologia o să primeze, ca în URSS, ci banul şi înţelegerea mafiotă.
Republica Moldova are nevoie de un program complex de transformări politice şi instituţionale pentru a supravieţui şi a se reconecta la lumea civilizată. Şi un posibil model pe calea acestui deziderat ar fi cel furnizat de România – aliatul nostru cel mai sincer. Acolo unde, în aceste zile, un prim-ministru tehnocrat şi reformator, Dacian Cioloş, a publicat un ambiţios program de guvernare, intitulat „Platforma România 100”. Care antrenează o serie de principii şi obiective: o ţară fără corupţie, o ţară guvernată de bun-simţ, o clasă politică responsabilă, o ţară în care fiecare munceşte şi este plătit cinstit, o ţară fără sărăcie, o ţară cu o economie competitivă, o ţară cu adevărat educată, o ţară sănătoasă, o Românie ancorată puternic în Uniunea Europeană şi în NATO. Sunt idei şi teme de lucru pentru orice guvern care va veni după alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016.
„Platforma România 100” face referire şi la Republica Moldova. „Avem datoria istorică şi morală de a-i ţine lângă noi, pe o cale europeană, pe românii din Republica Moldova, de a pregăti regăsirea neamului nostru în orice formă vor dori generaţiile care vin, de aici şi de dincolo de Prut”.
E un proiect naţional, un proiect de ţară din care s-ar putea inspira o nouă clasă politică şi un nou preşedinte, la Chişinău. Încă o dată: Moldova nu se va apropia de România dacă nu va fi la fel de europeană, la fel de reformată ca ea.