De când și-a obținut independența, Moldova este un stat dezbinat pe criterii mai mult geopolitice decât etnice. Cetățenii s-au împărțit între pro-europeni și pro-ruși, între unioniști și stataliști, democrați și comuniști.
De-a lungul tuturor scrutinelor parlamentare, în Republica Moldova s-a votat (cred că mai mult decât oriunde în lume și la sigur mai mult decât oriunde în Europa) anume în baza acestor criterii care au dezbinat cetățenii. De asta și întotdeauna la putere am avut partide care au primit, în primul rând, un vot populist și care, în spatele acestui populism (reprezentat de steagul UE sau o seceră și un ciocan) și-au permis lucruri care au făcut astăzi din Republica Moldova de departe cel mai sărac stat din Europa și unul dintre cele mai corupte din lume.
De când a apărut Platforma Civică Demnitate și Adevăr, eu, împreună cu colegii mei, ne-am stabilit drept principal obiectiv „consolidarea societății”, indiferent de simpatii politice, etnie și limbă vorbită. Un lucru aproape imposibil, dar care, cel puțin la 6 septembrie 2015, când Piața Marii Adunări Naționale a fost plină de protestatari, a fost într-o oarecare măsură realizat. Pentru că la 6 septembrie, au participat, la ceea ce noi numim Mare Adunare Națională și mulți etnici ruși, ucraineni sau găgăuzi.
Ieri, pe străzile capitalei s-a întâmplat un lucru greu de acceptat pentru unii și asupra căruia s-a speculat foarte mult de alții. Un protest la care au participat zeci de mii de oameni, a avut în frunte niște oameni extrem de diferiți. Platforma Demnitate și Adevăr, Partidul Socialiștilor și „Partidul Nostru” au hotărât că e mai bine ca simpatizanții lor să-și unească forțele, ca vocile și mesajele lor să fie mai puternice.
Așa cum a spus-o și politologul român Armand Goșu, acest eveniment de ieri este, în primul rând, „opera” oligarhului Vladimir Plahotniuc, care, aidoma vecinului Viktor Ianukovici, a consolidat o națiune extrem de diferită din punct de vedere etnic împotriva unui rău comun – oligarhia.
Fiind ieri printre cetățenii care au protestat în capitală, pe mulți dintre ei cunoscându-i încă de la protestele din primăvara anului trecut, am resimțit ceva stinghereală, confuzie, în special în primele ore ale protestului. Toți treceau peste aceste sentimente însă atunci când zeci de mii de suflete scandau „Noi suntem poporul”, „Nu cedăm”, sau „Plahotniuc, nu uita, pușcăria-i casa ta”.
Eu, în mulțimea de ieri nu am întâlnit niciun dușman, niciun om care să mă privească cu ură, niciun cetățean care să-mi reproșeze ceva. Și asta s-a întâmplat inclusiv în fața Parlamentului, acolo unde am întâlnit oameni care cunosc sentimentele mele românești și pro-europene, pe care nu le-am ascuns niciodată. La fel și eu, nu m-am simțit incomod, cu unele mici excepții (acestea fiind mai reprezentate mai degrabă de oameni dubioși, trimiși acolo cu scopul de a provoca lumea) să scandez alături de acești oameni.
Da, mie îmi este extrem de greu în continuare să protestez alături de Renato Usatîi și Igor Dodon. Îmi este și mai greu să am încredere în acești oameni. Probabil au și ei multe supărări față de mine, mai ales la cât de dur i-am criticat de-a lungul anilor. Și vor avea în continuare. Pentru că ei vor fi criticați ori de câte ori, în opinia mea, vor greși.
Dar nu ar fi corect din partea mea, a lui Andrei Năstase sau a lui Valentin Dolganiuc, să punem mai presus orgoliile noastre personale decât interesul comun al cetățenilor Republicii Moldova, indiferent de simpatiile lor politice și geopolitice. Acum toți trăim cu aceleași probleme, cu toții ne aflăm în aceeași mocirlă, toți mergem spre același dezastru. Un dezastru care se prefigurează tot mai mult dacă nu va fi oprit dezmățul actual.
În rest, eu rămân același Alexandru Cozer pe care-l știți 15 de ani, alții de 10, 5 sau un an. Eu sunt român, eu iubesc România, eu vreau ca statul ăsta să devină membru al Uniunii Europene și să nu mai existe nicio barieră care să mă țină ore în șir pentru a ajunge până la Iași. Pentru asta însă, în primul rând, trebuie să facem tot posibilul pentru a nu instaura aici o Coree de Nord aici, iar apoi să ne răsuflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă. Că e mult de lucru.
Ieri nu s-au unit Năstase cu Dodon și Usatîi. Totul s-a întâmplat alaltăieri, în jurul Parlamentului, acolo unde s-au unit cetățenii. Cetățeni care au conștientizat care este pericolul și nu s-au mai întrebat unul pe altul ce limbă vorbesc, în ce parte a lumii le sunt plecate rudele la munci sau pe cine au votat la ultimele alegeri.
Alex Cozer