Mai mulți analiști care au studiat problema transnistreană spun că agenda politică a regiunii se schimbă frecvent iar faptul că negocierile nu sunt în întregime publice, fac dificilă înțelegerea direcției spre care merg oficialii.
„Acum trei ani, când am pornit proiectul, era o anumită agendă, acum e alta, s-au adăugat probleme noi sau au dispărut unele din punctele vechi”, spune profesorul Eugen Străuțiu, de la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, referitor la programul de cercetare pe care îl coordonează la Laboratorul de Analiză a Conflictului Transnistrean.
Nu este însă singurul care găseşte în această dinamică unul dintre motivele solide pentru care conflictul nu şi-a găsit încă o rezolvare. Jocurile de culise orchestrate, însă, de Moscova, implicată masiv în acest conflict, au fost decisive, notează digi24.ro.
„Dacă reducem conflictul la unul între Tiraspol şi Chişinău, excludem din start orice soluţie”, subliniază și colonelul Ion Leahu, fost ofiţer al serviciului de informaţii al Republicii Moldova şi reprezentant, timp de 11 al acestei instituţii în Comisia Unificată de Control.
În ceea ce privește energia electrică, de exemplu, colonelul spune că pe acest plan posibilitățile Moldovei sunt destul de limitate: ori Transnistria, ori Ucraina. „În caz extraordinar, se poate efectua conexiunea şi la România, însă asta nu durează”, notează Leahu.
Cea mai optimă variantă ar fi conexiunea cu Ucraina. Acest lucru ar fi posibil chiar și în condițiile dificile în care se află țara, notează specialiștii.
„Malul drept al Nistrului, aflat sub controlul autorităţilor de la Chişinău, importă circa 80% din necesităţile de energie electrică din regiunea separatistă. Totuşi, există ieşiri din situaţie, deoarece se poate importa şi din Ucraina, care a revenit pe piaţa exporturilor în 2016, după ce acestea au fost sistate în noiembrie 2014″, explica Denis Cenuşă, de la Expert Grup.
Denis Cenuşă mai spune că cei de dincolo de Nistru gândesc strategic în ceea ce privește prelungirea contractelor de livrare a energiei electrice.
„Livrările de energie electrică reprezintă una dintre puţinele surse sigure de venit, spre deosebire de alte industrii din regiune, care depind foarte mult de situaţia de pe pieţele de desfacere din UE, Ucraina şi desigur din Rusia. Prin urmare, Tiraspolul este interesat în prelungirea contractelor de livrare a energiei electrice către malul drept, chiar şi fără posibilitatea de a monopoliza piaţa. Prin urmare, furnizorii din Ucraina şi proiectele de interconexiune pe sud şi eventual pe nord cu România sunt văzuţi la Tiraspol drept adversari”, susţine analistul de la Expert Grup.
Un alt analist plasează relația dintre România și Transnistria la categoria „prioritare”. Și asta pentru că cea mai mare parte a exporturilor teritoriului separatist pleacă în această direcţie plus Republica Moldova. Însumat, cam două treimi. Între timp, piaţa rusă absoarbe în jur de 10 procente. Cifrele sunt confirmate şi de preşedintele Camerei de Comerţ şi Industie a Transnistriei, Iuri Ganin. Fost ministru al Indutriei în aşa-zisul guvern de la Tiraspol, acesta mai arată că, în 2016, volumul exporturilor s-a cifrat la 700 de milioane de dolari, în timp ce importurile s-au ridicat la circa un miliard de dolari. Un deficit de 300 de milioane de dolari, după cum se vede, şi o situaţie economică pe care oficialul de la Tiraspol o descrie drept descendentă. Motivele, în opinia sa, nu ţin de proasta gestiune a autorităţilor de peste Nistru, ci de factori independenţi de voinţa şi capacităţile separatiştilor: criza mondială de după 2009 şi situaţia generată de conflictul din Ucraina, cu un Kiev mai rece cu Tiraspolul şi o piaţă rusă care s-a restrâns pe fondul sancţiunilor internaţionale şi a devalorizării rublei.
Analistul Veaceslav Popescul a fost întrebat care ar fi consecinţele pierderii de către Transnistria a contractului de furnizare a energiei electrice produsă în centrala de la Cuciurgan: „Ar avea un impact negativ asupra Transnistriei, deoarece valuta, dolar sau leu moldovenesc, este foarte importantă. Moldova este un client prioritar, unicul pentru energia electrică”.
„Transnistria se află practic în situaţia unui bolnav a cărui viaţă depinde de aparate. Odată deconectată, se instalează colapsul. Vânzarea energiei electrice în Republica Moldova este doar una dintre faţetele problemei existenţiale a teritoriului separatist”, mai adaugă analistul.
Celelalte două ar putea fi considerate securitatea şi aprovizionarea cu gaze. În lipsa sprijinului politic oferit de administraţia de la Moscova şi a susţinerii militare rusești, Transnistria ar fi total vulnerabilă, iar rolul pe care îl reclamă în disputa cu Republica Moldova s-ar dovedi şi disproporţionat, şi lipsit de temei.
Nu în ultimul rând, mai este chestiunea gazului. Acesta este livrat exclusiv de Gazprom şi, mai mult decât atât, de 25 de ani Transnistria nu plăteşte niciun cent pentru el. Asta nu înseamnă şi că datoria nu se contorizează. Se contorizează şi a ajuns la astronomica sumă de 6 miliarde de dolari, deci de peste șase ori PIB-ul teritoriului separatist.
Tiraspolul nu va avea niciodată banii, spun specialiștii români, însă este clar faptul că, deşi marfa a fost consumată de transnistreni, Gazprom şi Kremlinul privesc mai degrabă spre conturile Chişinăului.
Experţii din Republica Moldova au atras în repetate rânduri atenţia asupra complicaţiilor generate de această situaţie, în condiţiile unei lipse de transparență ce-i poate fi imputată Chișinăului, dar mai ales pentru că oficialii ruşi nu dau semne că fac într-adevăr distincţia între consumul din Transnistria şi consumul din Republica Moldova.
„Datoria colosală de 6 miliarde de dolari a Transnistriei către Gazprom reflectă faptul că în tot acest timp Transnistria a utilizat banii care trebuiau achitaţi Moscovei. Noi, în principiu, am plătit acei bani, pentru că tariful întotodeauna a fost triplu, dacă nu de patru ori mai mare pentru Chişinău decât pentru Transnistria. Moscova ar putea să ne şantajeze cu aceste 6 miliarde şi, în plus, poate în orice clipă să închidă robinetul la gaz. Noi nu ne-am grăbit să facem gazoductul Iaşi-Chişinău şi iarăşi suntem în situaţia de a fi şantajabili”, rezumă situaţia colonelul Ion Leahu.
Despre prelungirea gazoductului Iaşi-Ungeni spre Chişinău, ambasadorul României în Republica Moldova, Daniel Ioniţă, spunea recent că avansează. „Se lucrează la elaborarea proiectului tehnic şi după ce va fi finalizat, să sperăm că în următoarele două luni, se va trece la etapă de construcţie a acestui gazoduct, cu obiectivul asumat de ambele părţi că gazoductul să poată fi pe deplin funcţional spre sfârşitul anului viitor”
În concluzie, rezolvarea conflictului transnistrean pare a fi departe de realizat. Asta de vreme ce autoritățile de la Chișinău nici măcar nu au o agendă comună în acest sens.
„Ceea ce este vizibil, e faptul că la Tiraspol se judecă în registre diferite rezolvarea conflictului. Guvernul merge în direcţia reintegrării, iar Preşedintia, în direcţia federalizării. În acest sens, s-a stabilit o punte de comunicare între autorităţile de la Tiraspol şi Preşedinţia de la Chişinău”, mai remarcă profesorul Eugen Străuțiu, coordonatorul Laboratorului de Analiză a Conflictului Transnistrean, de la Universitatea din Sibiu.