Acum un an de zile scriam pe defunctul blog că omul de afaceri român Dan Voiculescu are o copie fidelă la Chișinău. Este vorba despre oligarhul Vladimir Plahotniuc, între cei doi existând o serie de asemănări izbitoare.
Astăzi Dan Voiculescu a fost condamnat definitiv la 10 ani închisoare, într-un dosar de privatizări ilegale. Acesta a intrat în posesia unor terenuri valoroase și clădiri din București prejudiciind statul român. Pe acele terenuri în prezent își are sediul imperiul său media, pe spatele căruia practic și-a și ridicat averea impresionantă, estimată la peste 600 de milioane de euro.
Voiculescu, oligarhul care controla politicul de la București
Dan Voiculescu este unul dintre cele mai odioase personaje politice de la București. A devenit senator pentru prima dată în 2004. Deținea un partid de buzunar, care niciodată nu ar fi putut să acceadă în Parlament. Însă pe lângă partiduț, Voiculescu deținea o armă extrem de importantă – un mare trust de presă. La acea oră, trustul oligarhului conținea Jurnalul Național, unul dintre cele mai importante ziare din România, dar și postul de televiziune Antena 1, al doilea în topul audiențelor. Pe lângă acestea, cel supranumit de-a lungul timpului Felix, numele de cod pe care îl avea în perioada comunistă, când era turnător al securității, mai deținea ziare mai mici sau posturi de radio.
Trustul său de presă l-a și propulsat pe Voiculescu la vârful influenței în România. La începutul anilor 2000 a reușit să intre într-o alianță cu Partidul Social-Democrat, la dispoziția căruia și-a pus instituțiile media. În 2003, folosindu-se de influența vastă pe care o avea în PSD, partid aflat la guvernare, a procurat la preț de nimic Institutul de Cercetări Alimentare, pe locul căreia și-a ridicat sediile în care astăzi își desfășoară activitatea uriașul trust media, care între timp s-a mai îmbogățit cu Antena 2, Antena 3, televiziuni de sport, ziare, site-uri și alte bâte politice în mâinile acestuia, prin care și-a ridicat imperiul financiar și a dirijat politicul de la București.
Spre exemplu, în 2013, trustul său de presă a fost implicat într-un dosar de șantaj. Pe scurt, acesta șantaja corporațiile financiare, concurenți media sau oameni politici. Dacă anumiți agenți economici nu cumpărau publicitate de la trustul său, denumit „Intact”, atunci erau desființați de presa pe care o controlează. La fel se întâmpla cu politicieni, concurenții de pe piața media sau în general, oricine îl deranja pe acest individ.
De la începutul anilor 2000 și până în prezent, trustul lui Voiculescu a muncit cu abnegație în slujba intereselor politice ale patronului său, atacând și murdărind în ultimul hal pe orice adversar al său.
Cum a fost posibil ca Voiculescu să fie condamnat
Dosarul care i-a adus 10 ani de pușcărie a început încă din 2008, având în toată această perioadă numeroase amânări și tergiversări. În toată această perioadă, Voiculescu s-a declarat victimă a președintelui Traian Băsescu, care a fost extrem de atacat de trustul său de presă și a trecut și printr-un referendum de suspendare, „copt” chiar de o comise parlamentară condusă de oligarh.
În septembrie 2013 a fost condamnat la Tribunalul București la 5 ani de pușcărie, decizia nefiind însă definitvă. La 8 august 2014, Curtea de Apel București l-a condamnat la 10 ani de închisoare, definitiv.
Este foarte important de menționat că procurorii care s-au ocupat de dosar au o reputație impecabilă în România, de-a lungul timpului aceștia instrumentând dosare precum cel al „Transferurilor”, unul extrem de dificil, în urma cărora au ajuns la pușcărie nume grele de la București.
Și judecătorii sunt unii tineri și cu o reputație ireproșabilă, aceștia condamnându-l pe un alt oligarh important român, Sorin Ovidiu Vântu.
De ce nu este posibil să avem astfel de dosare la Chișinău
Republica Moldova este unul dintre cele mai corupte state din Europa, o arată toate cercetările internaționale. Mai prost decât noi, în clasamentele internaționale, stau doar Rusia și Ucraina.
Corupția în țara noastră este posibilă și din cauza lipsei unei prese independente, iar aici, ajungem și la o comparație cu România și ne putem da seama de ce noi, fiind infinit mai corupți decât România, încă n-am trimis la pușcărie niciun ministru, procuror sau judecător.
Ei bine, deși trustul lui Voiculescu este cel mai important din România, la București a existat întotdeauna și presă de alternativă. Fapt pe care la Chișinău nu îl avem.
Astăzi, Plahotniuc, cel pe care încă acum un an îl comparam cu Dan Voiculescu, deține direct 4 posturi de televiziune cu acoperire națională: Prime, 2 plus, Canal 3 și Publika. Până și la denumiri se aseamănă izbitor cu cele ale omologului său de la București. Toate acestea 4 s-au mutat recent sub același acoperiș, cu nerușinare, deși legislația nu permite aceluiași om să dețină atâtea instituții media.
Pe lângă aceste 4, avem numeroase site-uri, mai mari sau mai mici, un ziar destul de important și o mulțime de tot felul de trepăduși. Alternativele trustului controlat direct sau indirect de Plahotniuc sunt puține, dar și acestea aparțin unor indivizi care ori sunt aliați politici ai lui Plahotniuc ori le este frică să se lege de acesta.
Toată această presă formează agenda publică la Chișinău. La fel ca cea a lui Voiculescu de la București, această presă desființează pe toți cei care sunt deranjați de Plahotniuc, atrage prin șantaj practic toți banii din publicitate și formează agenda publică de la Chișinău.
Apoi să nu uităm ce avem în justiție. În primul rând acest Centru Anticorupție, omologul DNA-ului de la București – care bagă la pușcărie majoritatea corupți. Acest Centru este controlat de Chetraru și Zumbreanu, doi indivizi despre care se știe bine cum au ajuns acolo și de către cine sunt controlați. O situație similară avem și la Procuratura Generală, în fruntea căreia stă o marionetă neimportantă, dar care direct este condusă de către 2-3 oameni aflați mereu în contact direct cu Plahotniuc.
Când va fi posibil ca Plahotniuc și alți „voiculești” de Chișinău să ajungă la pușcărie
În România astăzi avem aproximativ 40 de foști judecători sau procurori la pușcărie. Mulți alții au dosare și vor sfârși tot la închisoare.
Zeci de foști miniștri, politicieni și alte persoane publice importante de la București, la fel, se află la pușcărie.
Desigur, la acest capitol, comparații nu pot exista.
România este departe de a fi un etalon al incoruptibilității, dar lucrurile acolo au început să se miște cam de prin 2005. Impulsionată de procesul de integrare europeană, România a reușit să pună, ușor-ușor, în paralel, bazele unei justiții corecte, dar și a unei prese cât de cât sănătoase.
Niciodată România nu ar fi putut să ajungă la nivelul de astăzi fără a avea o presă care să scoată la iveală corupția la nivel înalt sau o justiție care să instrumenteze și să ducă la capăt dosare importante.
Dezvoltarea României s-a datorat și susținerii de la Bruxelles, dar înainte de toate a fost meritul românilor.
În primul rând, meritul unor oameni din politic, cărora nu le-a fost frică să permită justiției să se reformeze, într-atât încât chiar ei sau familiile lor să ajungă să fie anchetați. În al doilea rând, al unor oameni integri din justiție, care și-au pus în pericol propria viață instrumentând dosare sau condamnând oameni corupți. Și în ultimul rând, al unor oameni curajoși din presă, care nu s-au lăsat cumpărați de oligarhi și au preferat să lupte de partea dreptății.
Deocamdată, în Moldova astfel de oameni aproape că nu există. Puținii dintre ei sunt marginalizați, atacați și determinați să părăsească sistemul.
Cea mai proastă situație este în politică, dar aproape la fel de prost stăm și în presă sau în justiție.
Este cert că Moldova trebuie să se schimbe. Dar pentru a se schimba este nevoie de oameni. La toate nivelurile.
Alex Cozer