PD ținteste electoratul de dreapta

PD ținteste electoratul de dreapta

Planul Partidului Democrat de a fi perceput drept singura forță prooccidentală, proeuropeană se manifestă inclusiv prin zvâcniri generic numite ”de dreapta” și chiar asimilate unionismului. Recent, fruntașii partidului, respectiv premierul Filip și fostul președinte interimar Sârbu, au împrumutat discursul partidei de dreapta. Adică a celor pe care i-am votat și eu până acum, bineînțeles mai degrabă împotriva prorușilor Voronin sau Dodon. Iar consultanții PD-ului știu bine ce m-a făcut pe mine și pe alții ca mine să votez cu ”ai noștri”, prin urmare au scris noile mesaje de repetat pe fițuicile politrucilor pe care-i deservesc.

De data aceasta, tema a fost limba română, pe care premierul Filip s-a pomenit că ”îi omagiază pe cei care au luptat să menţină vie esența acestui popor, fiind cu gândul alături de miile de cetăţeni din diaspora care, cu mândrie, vorbesc limba română şi îşi cresc copiii în spiritul tradiţiilor naţionale.” Gândul acesta la diasporă nu poate fi unul bun, având în vedere faptele recente, dar și realitatea că majoritatea moldovenilor plecați (cel puțin cei care au o părere) nu-și doresc să-l vadă pe Filip premier și nici pe șeful său proprietar al RM. Dar dacă asta e poezia, asta auzim. În plus, electoratul de dreapta fără diasporă e ca un oligarh fără sclavi, adică incomplet. Iar asta s-a văzut la prezidențialele de anul trecut.

De cealaltă parte, deputatul Sârbu, tânăra speranță confirmată a coordonatorului și totodată pupilul jurist al generalului sovietic, s-a manifestat drept apărător al familiilor moldovenilor care au decedat în luptele de pe Nistru. Adică uciși de ruși. Acesta i-a cerut unui parameci de la ”patrioții Moldovei” să-și ceară scuze pentru că în cadrul unei dezbateri a cerut ca trupele rusești să rămână pe teritoriul constituțional al RM, pentru a le apăra de ”românizare”.

Bineînțeles, toate acestea trebuie citite doar în contextul menținerii în topul electoral al (ne)președintelui Dodon. Până la pactul dintre Dodon și Plahotniuc, PD nu simțise niciodată nevoia de a se bate cu pumnul în piept pentru integritate teritorială, pentru demnitatea noastră în raport cu Rusia, pentru viețile combatanților de pe Nistru, sau, mai nou, pentru limba noastră cea română, care are rolul de a garanta unitatea noastră ca neam. Gândiți-vă doar la personaje odioase precum Diacov, Lupu, sau același Sârbu, pe vremea când erau sub talpa lui Voronin, cu ce entuziasm se jertfeau pe altarul ”relației noastre speciale cu Federația Rusă”. Nici vorbă de limbă română, armată rusă care a omorât moldoveni etc. Dar ce nu faci pentru o viață mai bună pentru tine și alta mai rea pentru concetățenii tăi?

În plus, drumul pe care și l-a pavat PD prin propriile uneltiri presupune ca foștii săi parteneri de coaliție proeuropeană, PLDM și PL, să dispară pur și simplu din preferințele electoratului. De aceea a fost nevoie de crearea clonelor PPEM, respectiv PUN, care să servească drept “găuri negre” temporare pentru simpatiile electoratului de dreapta. Merită să observăm în continuare cum se vor integra temele ”împrumutate” de la tradiționala partidă de dreapta pe agenda Partidului Democrat, afiliat stângiștilor europeni.

Tudor Cojocariu

0