Cum tensiunile stau să dea în clocot în Ucraina, Moldova riscă să devină urmatorul punct de ciocnire între Rusia și Occident. Jan Techau, director al centrului european al Carnegie Endowment for International Peace, scrie cu pesimism despre viitorul Moldovei, în carnegieeurope.eu, după o săptămână petrecută la Chișinău și Tiraspol, alături de politicieni, diplomați, experți și jurnaliști.
Cazul Moldovei demonstrează, în opinia sa, cum modelul transformațional aplicat de Uniunea Europeana în vecinatatea sa estică a ajuns într-o fundătură conceptuală.
Politica Europeană de Vecinatate ar trebui să producă schimbări fundamentale în sfera politică, economică și socială, în speranța de a crea economii de piață bazate pe statul de drept și standarde ridicate de respectare a drepturilor omului.
Însă elitele politice din țările vizate de această strategie refuză să implementeze agenda de reforme, întrucât profită de pe urma stării de fapt, așa că abordarea Uniunii are efectul invers. În loc să genereze schimbare, cimentează status quo-ul, scrie Techau.
Importante fonduri europene sunt șifonate și restul folosesc la „achiziția” de stabilitate, ceea ce se traduce prin stabilizarea structurilor de putere, nu stabilizarea societății.
În aceste condiții ar părea logică regândirea fundamentală a abordării, stoparea acestui proiect. Dar UE nu poate pune punct pur și simplu. Cum aproape un sfert din bugetul anual al Moldovei vine de la Bruxelles, efectul pe termen scurt al unei retrageri europene ar fi catastrofal în ceea ce privește stabilitatea politică a țării.
Mai mult, confruntarea geopolitică din estul Europei, dintre UE și Rusia, nu permite retragerea din Moldova, o țară împărțită în mod egal între pro-ruși și pro-europeni. O retragere europeană ar însemna o cedare în fața politicilor agresive ale Rusiei și abandonarea populației moldovene pro-europeană.
Elitele politice moldovene au înțeles dilema Occidentului. Performanțele lor în domeniul bunei guvernări sunt minime și consideră că li se cuvin multe din partea vestului, și s-au specializat în utilizarea acestei dileme în folosul propriu, spune sursa citată.
Moldova este o țară supusă presiunilor din mai multe direcții. Nu a avut succes cu construirea unei statalități puternice, Moscova s-a amestecat mereu în țară, fie prin păstrarea deschisă a crizei din Transnistria, fie prin exploatarea nevoii de resurse și a dependenței de exporturile agricole în Rusia. Pe măsură ce spațiul de manevră între Rusia și UE se micșorează, Moldova riscă dezintegrarea, scrie Techau.
Ce alternativă există? UE și SUA au puține optiuni, pentru că nu pot pompa bani într-o țară, transformând-o într-un stat-client. Nu e ceva ce-și dorește occidentul, nici ce-și doresc popoarele occidentale.
Așa că UE își va modifica superficial politica de vecinătate, care va continua să fie un eșec. NATO a exclus și posibilitatea unui angajament militar occidental pentru Moldova. Singura speranță pentru Moldova, spune Techau, este că elitele sale să devină în fine serioase cu privire la reformarea țării și să înceapaă să se ocupe de amenințările interne. Majoritatea observatorilor nu cred că această evoluție este posibilă acum.
Pe fondul tensiunilor regionale, modernizarea internă de succes pare imposibilă. În aceste condiții, viitorul Moldovei ca stat independent și suveran pare tot mai îndepărtat.