Interzicerea survolării României de către avionul care decolase de la Moscova pentru a-l aduce la Chişinău pe Rogozin a provocat un zgomot social atât de puternic, încât de voie, de nevoie, actualii guvernanţi de la Chişinău au trebuit să simuleze şi ei intransigenţa în faţa „pericolului rusesc”.
Guvernul de la Chişinău îl declară pe vicepremierul rus persona non grata în Republica Moldova, iar valurile de analişti afiliaţi actualilor lideri de la Chişinău descoperă brusc apa caldă, arătând cu degetul înspre legăturile bolnăvicioase pentru perspectivele „europene” ale Republicii Moldova pe care le-ar dezvolta preşedintele Igor Dodon cu Rogozin, omul de încredere al lui Putin. Premierul şi Preşedintele parlamentului de la Chişinău se arată şi ei nemulţumiţi de faptul că Republica Moldova trebuie să suporte meandrele ruşilor. Toată lumea, brusc, devine indignată.
Ultimul cuvânt şi-l păstrează, cum altfel?, oligarhul Plahotniuc, conducătorul din umbră al Republicii Moldova, care îşi manifestă veleităţile de editorialist politic într-un articol publicat taman în presa americană, material în care deplânge „amestecul presei ruse în alegerile prezidenţiale din Moldova din toamna trecută ”, fapt care i-ar fi înlesnit accederea în fotoliul de Preşedinte rusofilului Igor Dodon.
Ziariştii basarabeni de la „Europa Liberă” constată însă că prins în avântul său editorial, oligarhul Plahotniuc a omis să le mai povestească americanilor şi alte amănunte care ar fi ajutat la oferirea unei imagini mai clare a manierei în care actualii guvernanţi „pro-europeni” de la Chişinău s-au „împotrivit” până acum ruşilor cei răi. Cu siguranţă ar fi fost interesant de explicat americanilor cum Prime TV (cea mai influentă televiziune de la Chişinău, principala instituţie media din anturajul lui Plahotniuc – acelaşi care se plângea de imixtiunea presei ruse în alegerile de la Chişinău) retransmite pe întreg teritoriul Republicii Moldova Pervîi Kanal, principalul post de televiziune rusesc. La fel, dacă tot le-a povestit domnul Plahotniuc americanilor despre cum imixtiunea presei din Rusia l-a ajutat pe rusofilul Dodon să ajungă Preşedinte, poate era interesant de detaliat cum acelaşi Prime TV</i>, în campania electorală, l-a menţionat de 53 de ori pe candidatul mare fan Putin (de 22 de ori în context pozitiv şi de 31 de ori în context negativ), în timp ce Maia Sandu, candidata pro-europeană, a fost citată de 86 de ori (de cinci ori în context pozitiv şi de 81 de ori în context negativ!). În total, conform unei monitorizări efectuate de către Asociaţia Presei Independente şi Centrul pentru Jurnalism Independent de la Chişinău, în campania electorală prezidenţială cele patru televiziuni cunoscute ca fiind din siajul lui Plahotniuc (Prime TV, Publika TV, Canal 2 şi Canal 3>) l-au menţionat pe Igor Dodon de 279 de ori (de 110 ori în context pozitiv şi de 169 de ori în context negativ) în timp ce pentru Maia Sandu au fost alocate 412 materiale de presă: 42 în context pozitiv şi… 370 în context negativ!
În articolul semnat de către Plahotniuc în publicaţia americană
În contrast cu imaginea cosmetizată a Republicii Moldova din editorialele semnate de către oligarhul Plahotniuc în presa din Statele Unite, Alina Radu – cunoscută jurnalistă de la Ziarul de Gardă, una dintre ultimele publicaţii care rezistă cu demnitate la Chişinău – scrie despre cum arată perspectivele unei ţări peste care „pro-europenii” de la guvernare şi-au dat mâna cu rusofilii de la Preşedinţie: „(…) Protestul de duminică, 30 iulie, s-a finalizat cu un marş pe perimetrul străzilor centrale din Chişinău. Coloana lungă de oameni cu drapele tricolore, care se perinda pe străzile centrale, distona usturător cu mulţimea de plăcuţe afişate pe majoritatea clădirilor: «Se vinde!», «Urgent! De vânzare!», «Apartament – preţ negociabil!», «Casă la sol», «Spaţiu comercial», «Se vinde urgent!». În centrul Chişinăului nu s-au mai vândut niciodată atât de multe locuinţe, case, magazine, spaţii de depozitare, ca acum. (…). Plăcuţele roşii cu mesaje «De vânzare» par să fie scrise cu sânge de emigrant. Lumea vinde cum poate şi pleacă, pleacă, pleacă. Privesc în jur şi încerc să înţeleg cine vrea să mai rămână, cine se simte confortabil, cine simte creşterea economiei şi a democraţiei în Moldova? Învăţătorii? Abandonează şcolile. Medicii? Pleacă din spitale. Jurnaliştii? Cei liberi nu au bani, cei care sunt bine plătiţi îşi vomită sufletul citind de pe prompter. Poliţiştii? Pleacă şi ei. Ţăranii? Orice seră din UE îi ia cu hurta. Pensionarii? Ei deja nu mai pot pleca. Cine mai rămâne? Angajaţii din sistemul public, care şi cât va mai putea rezista ordinelor politice. Şi protestatarii”.
Cineva spunea mai demult că ruşii nici măcar nu trebuie să îşi bată capul să destabilizeze Republica Moldova, de acest lucru ocupându-se cu succes actualii conducători. Din păcate se pare că a ştiut ce spune.
Radu Popescu, fost consultant politic în Republica Moldova, pentru ziaruldeiasi.ro.