Misterele miilor de tone de aur ascunse de banca centrală a Americii

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

La trei metri sub nivelul străzilor din Manhattan, într-un depozit al Rezervei Federale americane protejat de gărzi înarmate, stau la păstrare 6.200 de tone de aur. O comoară de 240-260 de miliarde de dolari. Cel puţin aşa le spun ghizii Fed vizitatorilor.

Însă „nimeni nu poate fi sigur că aurul este acolo, în afară de angajaţii Fed care au acces“, spune Ronan Manly, specialist în metale preţioase la dealerul de aur BullionStar din Singa­pore. Dacă metalul este acolo, explică el, banca centrală „nu a dat niciodată în istoria sa nimănui nicio dovadă“.

Manly se numără printre analiştii, observatorii, comentatorii şi politicienii care se întreabă dacă nu cumva Fed ascunde ceva despre ceea ce ascunde, scrie The Wall Street Journal. Unii suspectează că aurul depozitat sub sediul Fed din 33 Liberty St., din New York, ar putea fi doar lingouri placate cu metal preţios. Investitori înclinaţi să creadă teoriile conspiraţiei cred că Fed îşi foloseşte în secret aurul pe pieţe pentru a manipula preţurile.

„Trebuie să fi fost o bancă centrală care şi-a scuipat aurul pe piaţă“, spune John Embry, strateg de investiţii la Sprott Asset Management până în 2014. „Preţurile aurului fluctuau ciudat“ în vremea când le urmărea. Cea mai probabilă explicaţie este că Fed intervenea pe piaţă, explică Embry.

Fed este în general secretoasă când vine vorba de comoara din beciurile sale. Fostul preşedinte al Fed Alan Greenspan a dat într-un interviu în iulie o explicaţie pentru atitudinea băncii. „Atunci când îţi depozitezi banii la o bancă, ar trebui ca aceasta să spună oricui îi cere ce ai tu în cont şi ce tranzacţii faci acolo?“

Pentru a face lumină în depozitele Rezervei Federale şi în procedurile băncii, WSJ a înaintat o cerere către Fed New York sub principiul libertăţii informaţiei.

Ziarul a primit un ghid cuprinzător în care se arată, printre altele, că ghizii sunt informaţi că „vizitatorii sunt impresionabili“ şi că le-ar trebui spus „vă rugăm să vorbiţi mai încet“.

De asemenea, ghidul informează că trei angajaţi ai Fed trebuie să fie prezenţi când aurul este mutat sau când este deschis un compartiment, chiar şi pentru a schimba un bec. Documentul arată că până acum nimeni n-a încercat să pătrundă ilegal în pivniţele băncii.

Un ghid dintr-un tur real a furnizat alte detalii: în interiorul depozitelor este destul oxigen pentru ca o persoană să poată supravieţui 72 de ore dacă este blocată înăuntru; lucrătorii poartă protecţii din magneziu pentru încălţăminte (un lingou de aur are 12 kilograme); Fed cere un comision de 1,75 de dolari pe lingou pentru mutarea aurului, dar nimic pentru a-l depozita; cea mai mare parte a aurului aparţine guvernelor străine. Alături de aurul străin, depozitul din Manhattan adăposteşte 5% din rezervele de aur şi de monede de 11 miliarde de dolari ale Americii. Restul de comori sunt păstrate în Denver, Fort Knox (Kentucky) şi West Point (N.Y.).

În jurul secretelor din cele 122 de compartimente ale uriaşului seif al Fed s-au construit teorii elaborate. Instituţia nu anunţă când lingourile intră sau ies din depozit şi nu permite nimănui în afară de auditori şi proprietari să numere lingouriole sau să analizeze registrele. Vizitatorii nu pot verifica lingourile de aproape.

„Tot ce vezi este rândul din faţă. Nu se poate şti cât de mult se duce camera în adâncime sau câte rânduri sunt“, spune James Turk, cofondatorul Goldmoney, depozitar de aur. Turk crede că o mare parte a aurului a fost „ipotecat“ sau împrumutat altora, apoi „reipotecat“ sau împrumutat mai multor părţi în acelaşi timp. „Făcând astfel, băncile centrale deţin mai puţin aur decât lasă să se creadă“, a spus Turk.

Unii investitori pasionaţi de aur cred că Fed împrumută în secret metalul preţios pentru a pune presiuni descendente pe preţuri cu scopul de a proteja valoarea dolarului. În teorie, Fed poate aduce aur pe pieţe prin acorduri swaps cu alte ţări.

Apoi, sunt întrebări privind puritatea aurului. O teorie, spune Turk, este că lingourile sunt din tungsten şi doar placate cu aur. Tungstenul are cam aceeaşi densitate cu aurul.

„Eu cred însă că au aur real. Dar până nu verifici, nu ai cum să ştii.“

Într-un audit din 2012 al aurului american din seifurile Fed, Inspectoratul General al Imprimeriei şi Trezoreriei a trimis spre testare unui laborator independent 367 de mostre. Toate în afară de trei aveau puritatea de 0,13% înregistrată de guvern. Se încadrau în standardele de toleranţă ale industriei. De atunci nu s-au mai făcut verificări de calitate.

Decizia băncii centrale germane de a-şi repatria aurul din America i-a făcut pe mulţi să-şi pună şi mai multe întrebări.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...