Mintea ”darwiniană” a lui Putin vrea să extindă Rusia și la est

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

După o pauză de mai mult de un secol, Marele Joc a început din nou, şi a pornit cu Kievul. În secolul 19, Marele Joc a constat în rivalitatea dintre Imperiul Britanic şi cel Rus în Asia Centrală.

Anglia era îngrijorată că expansiunea fără oprire a Rusiei va ameninţa într-o zi chiar perla coroanei imperiale, India. Ambele părţi voiau să domine pieţele din Asia Centrală.

Jocul a fost suspendat în timpul Uniunii Sovietice. Unii comentatori au vorbit de un nou Mare Joc după colapsul Uniunii Sovietice şi invazia Uniunii Sovietice în Afganistan, dar acolo era vorba mai mult de romantism decât de realism. Era o mică îmbrânceală intre Rusia, China şi Statele Unite pentru pieţe, resurse şi baze militare, dar ceea ce lipsea era un imperativ strategic sau o gândire geopolitică.

Totul s-a schimbat însă cu Kievul, scrie analistul Richard Lourie, pentru The Moscow Times.

Deşi rezultatul final al crizei ucrainene este nesigur, două lucruri sunt deja clare. Rusia s-a dezvăluit şi şi-a arătat un chip non-occidental, daca nu chiar anti-occidental. Când trebuie să îşi arate cărţile, Rusia nu va juca după regulile Occidentului, pentru că nu vede lumea aşa cum o vede Occidentul.

În mintea darwiniană a lui Putin, intrarea Ucrainei în tabăra occidentală va duce la încercuirea completă de către NATO a Rusiei, ceea ce, din punctul său de vedere, e inadmisibil.

E o nebunie, probabil, că nu este foarte preocupat de efectul economic cauzat de sancţiunile Occidentului. Nu e nicio îndoială că el crede că legăturile cu comerţul occidental sunt prea strânse şi complexe pentru a permite nişte sancţiuni care să îl doară prea tare. Putin, inamicul legilor globalizării, contează pe globalizare pentru a se salva.

În acelaşi timp, Putin nu îşi asumă riscuri. El este conştient că ceva s-a stricat în relaţia sa cu Occidentul. Va lua ceva timp, dar Occidentul a început deja să se securizeze în privinţa dependenţei de energia rusească. Aşa că principalul efect al Kievului e să accelereze întoarcerea Rusiei către China.

Putin a zis odată despre relaţiile ruso-chineze: „Nu există nici măcar un singur element supărător în relaţia noastră”. De fapt, relaţia e plină de tensiune. Primul şi cel mai important element este ceea ce se poate numi „frica de demografie a Rusiei”.

În îndepărtatul est al Rusiei trăiesc numai 7 milioane de oameni, în timp ce la graniţa de nord a Chinei se află trei provincii aglomerate cu 100 de milioane de oameni. Mulţi dintre ei deja lucrează în Rusia, trecând graniţa în ceea ce ministrul adjunct al Rusiei, Dmitri Rogozin, spune că sunt „mici grupuri totalizând 5 milioane de oameni”.

Putin a rezolvat toate disputele de frontieră pe care le avea cu China în 2004, lucru pentru care a fost atacat cu violenţă de către liberalii ruşi, care l-au acuzat de „capitulare” şi chiar de vina de a fi „agent de influenţă chinez”. Dar nimeni nu poate fi mai conştient de „importanţa” unui tratat de frontieră decât Rusia, care tocmai şi-a violat angajamentul de respectare a integrităţii teritoriale a Ucrainei luat prin Memorandumul de la Budapesta.

Teama Rusiei e că va deveni nimic altceva decât o sursă de materii prime şi energie pentru China şi o piaţă pentru produsele acesteia. China însăşi nu se va lăsa niciodată antrenată într-o relaţie de dependenţă faţă de energia rusească.

Şi iată punctul în care Marele Joc porneşte din nou. Ceea ce Rusia a învăţat în Ucraina e că se poate tăia o bună parte din teritoriul unei alte ţări dacă aceasta are un procentaj mare de vorbitori de rusă şi dacă aceştia îşi exprimă dorinţa pentru anexare într-un referendum.

Cazul Ucrainei se potriveşte la perfecţie şi cu Kazahstanul. Ţara este bogată în resurse şi slab populată, având abia 17 milioane de locuitori, iar 25% dintre aceştia sunt ruşi, un procent care ajunge chiar şi la 50% în nordul şi nord-estul ţării. Când îşi imagina o Rusie post sovietică, Alexandr Soljeniţan se gândea la un nou stat format din Rusia, Ucraina, Belarus şi nordul Kazahstanului, numit Siberia de Sud.

În acest moment, Kazahstanul pare tăcut şi stabil, dar acest lucru nu va dura mult din moment ce omul care conduce ţara din vremea URSS, Nursultan Nazarbaiev, se află la jumătatea vârstei dintre 70 şi 80 de ani şi se pare că are cancer la prostată. El nu are fii şi nu i se cunosc planuri privind o posibilă succesiune. În cazul morţii sale, e posibil să apară şi tulburări sociale. Iar dacă nu sunt, ele pot fi create.

Forţele armate ale Kazahstanului, care numără aproximativ 70.000 de militari sunt reduse şi nu ar putea opune rezistenţă Rusiei. Tăierea unei „porţii cuvenite” din Kazahstan ar putea aduce Rusiei bogăţii mari şi avantaje geopolitice imense.

Deja întinsa graniţă cu China a Rusiei, care măsoară aproximativ 4.400 de kilometri, ar creşte substanţial. Dacă până acum China a rezistat în faţa dependenţei de energie faţă de Rusia, acum s-ar putea găsi prinsă într-o nouă formă de dependenţă. De vreme ce o mulţime din importurile de energie şi liniile de export de bunuri chinezeşti trec prin Kazahstan, Rusia ar putea deţine controlul asupra acestui canal.

Rusia ar putea câştiga şi o anumită putere politică, pentru că ar controla graniţa cu provincia chineză Xianjiang, unde insurgenţii uiguri se împotrivesc populaţiei Han.

Statele Unite sunt omul rău în tot acest Mare Joc. La presiunea ruseasca, SUA au fost date afară din ultima bază din Asia Centrală, de la Manas, pe care o închiriase lângă capitala Kirghistanului.

Ea era folosită pentru a transporta personal şi material către şi dinspre Afganistan. Guvernul kirghiz a refuzat pur şi simplu să renegocieze termenii unei prelungiri a staţionării americane, aşa că soldaţii celei mai bogate naţiuni de pe pământ vor trebui să părăsească Asia Centrală.

În acest moment, SUA fac un tur de locaţii prin Asia Centrală încercând să găsească un loc din care să poată lansa atacuri cu drone după ce prezenţa militară americană din Afganistan va lua sfârşit.

Contrastul cu Rusia nu poate fi mai evident. Moscova a găsit o metodă să intre din nou în Asia Centrală pe un drum care duce de la Kiev direct către Kazahstan şi are acum un imperativ strategic. Marele Joc s-a întors.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...