După ce Parlamentul a votat în lectură finală un proiect de lege care presupune majorarea plafonului de garantare a depozitelor fiecare persoană fizică de la 6 mii la 20 de mii de lei, reacțiile nu au întârziat să apară. Deși este o decizie în direcție corectă, ar mai fi câteva întrebări care trebuie puse în acest context, crede expertul Adrian Lupușor.
1. Majorarea plafonului fără o reformă substanțială a Fondului de Garantare a Depozitelor nu va schimba situația fundamental. Fondul nu trebuie să servească un simplu „cash box” în caz de falimentare a băncilor, ci să joace un rol mult mai activ în întreaga infrastructură de asigurare a stabilității financare (în special, la capitolul prevenirii crizelor bancare). În acest sens, Fondul are nevoie de suport tehnic și reforme pe intern.
2. 20 mii lei rămâne un plafon foarte mic, în contextul în care în Ucraina acesta este de 200.000 UAH, Rusia – 700.000 RUB, iar în UE – 100.000 EUR.
3. Este necesar de reformat și mecanismul după care băncile cotizează în Fondul de Garantare – acesta cu siguranță trebuie să ia în calcul și gradul de risc, astfel ca băncile cu un scor de risc mai mare să cotizeze mai mult.
4. Cuantumul cotizațiilor trebuie să fie ajustat în funcție de ciclul economic: în condiții de creștere cuantumul să crească pentru a crea pernă de siguranță pentru vremuri mai rele, și, respectiv, în condiții de criză – să scadă pentru a atenua efectele crizei.
Specialiștii de la Expert-Group au publicat și un document despre cum trebuie să fie reformat sistemul de garantare a depozitelor bancare. În acest sens este necesar:
• demararea procesului de armonizare a legislației naționale la prevederile Directivei 2014/49/UE;
• majorarea treptată a plafonului maxim de garantare a depozitelor până la valoarea de 24 salarii medii pe economie către anul 2020;
• extinderea schemei de protecție și asupra altor tipuri de depozite atât a persoanelor fizice, întreprinzători individuali sau persoane juridice;
• implementarea unei formule de calcul a contribuțiilor care să ia în calcul riscul generat de fiecare instituție bancară în parte;
• stabilirea unor clase de risc luând în calcul indicatorii reprezentativi ai activității bancare corelați cu realitățile economice prezente în țara noastră;
• acordarea unor instrumente legale de intervenție timpurie a Fondului în vederea prevenirii crizelor și menținerii stabilității financiare;
• asigurarea unei conlucrări eficiente între BNM și FGDSB în vederea reformării calitative și cât mai rapide a cadrului național de garantare a depozitelor bancare.