La zece ani de la cea mai mare extindere din istoria sa, UE continuă să privească spre Est

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

La zece ani după cea mai mare extindere din istoria sa, Uniunea Europeană continuă să privească spre estul continentului, dar din cauza crizei din Ucraina s-a văzut obligată să facă acest lucru în mod diferit, pentru că instabilitatea s-a instalat la câteva sute de kilometri de frontierele sale, relatează joi agenția EFE.

La 1 mai 2004, zece state membre au aderat la UE, două din sud (Cipru și Malta) și opt din est, din care șapte (Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Letonia, Lituania și Estonia) făcuseră parte din Pactul de la Varșovia iar unul (Slovenia) — din fosta Iugoslavie.

Ulterior, în ianuarie 2007, au aderat alte două țări care s-au aflat pe orbita sovietică (Bulgaria și România), iar în iulie 2013, Croația.

Și, odată încheiată criza Balcanilor, Serbia și UE au început oficial la 21 ianuarie negocierile de aderare, pe care speră să le finalizeze într-o perioadă de șase ani.

Tot acest drum al extinderii spre estul Europei a fost încetinit în Ucraina, unde interesele geostrategice rusești atârnă greu, scrie EFE.

UE a oferit Ucrainei un acord de asociere, dar în noiembrie 2013, guvernul ucrainean, condus atunci de Viktor Ianukovici, a decis să suspende semnarea documentului din necesitatea de a dezvolta relațiile economice cu Rusia și comunitatea țărilor foste sovietice.

Din acel moment, evenimentele au escaladat: manifestații pro-europene la Kiev, căderea lui Ianukovici, nou guvern pro-european, separarea Crimeii și rebeliunea din regiunile din est în favoarea Rusiei, care nu este dispusă la compromis în ceea ce ea consideră a fi spațiul său geopolitic.

Și în timp ce Crimeea și-a proclamat alăturarea de Federația Rusă, UE a decis să-și continue drumul cu guvernul de la Kiev și să semneze cu prim-ministrul ucrainean Arseni Iațeniuk capitolele politice ale acordului de asociere, punct de plecare pentru o integrare treptată a Ucrainei pe piața internă a UE.

Pentru liderii europeni, Ucraina este încă o problemă nerezolvată și nu foarte bine gestionată. Fără a uita că mai aproape de UE, Republica Moldova, care dorește să fie parte a Uniunii în 2019 — are și ea o enclavă pro-rusă, Transnistria, care visează să devină parte a Rusiei.

Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, a declarat, cu ocazia aniversării extinderii, că aceasta a mărit zona de stabilitate, securitate, libertate și prosperitate pe continent și că evenimentele din Ucraina au demonstrat că oamenii normali se străduiesc să împărtășească aceste valori.

Dar diplomați și experți europeni au recunoscut că Uniunea Europeană nu a gestionat bine criza în Ucraina, mai ales ca aceasta implică Federația Rusă.

„Trebuie să îmbunătățim capacitatea de a rezolva crizele din vecinătatea noastră și de a propune soluții pe termen scurt. Crizele recente au arătat că ofertele noastre sunt de multe ori pe termen prea lung „, au declarat la începutul lunii aprilie miniștrii de externe din Germania, Franța și Polonia.

Fostul comisar pentru politica externă și securitate al UE Javier Solana a vorbit recent la un forum la care a participat și comisarul european pentru concurență, Joaquín Almunia, despre greșelile făcute în cazul Ucrainei, afirmând că europenii „au sosit cu întârziere și au plecat foarte repede”.

Aderarea Ucrainei la UE este ceva ce nu se va întâmpla decât pe termen lung, a recunoscut președintele PE.

Evenimentele au arătat că aderarea la UE implică adesea măsuri nepopulare. FMI a aprobat un program de asistență financiară pentru Ucraina, pe o perioadă de doi ani, de 17.000 de miliarde de dolari (12.258 milioane de euro). Acest program are ca scop să refacă stabilitatea macroeconomică și să promoveze o creștere economică sănătoasă și durabilă, potrivit FMI, care a propus o serie de reforme, precum creșterea prețurilor la energie și creșterea impozitelor.

Țările care aniversează acum zece ani de apartenență la UE au trebuit să se adapteze la standardele acesteia într-un mediu economic foarte dificil. Ciprul este un exemplu clar. La 1 mai 2004 a devenit membru cu drepturi depline al UE, ceea ce a transformat peisajul economic și social; la 1 ianuarie 2008 a adoptat moneda euro, iar în martie 2013 a trebuit să accepte pierderi pentru depozitele mai mari de 100.000 de euro, după ce respinsese ideea inițială de a impune un impozit la toate conturile.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...