La 104 ani, s-a stins Olivia de Havilland, actrița care a interpret rolul lui Melaniei Hamilton Wilkes, din filmul ”Pe aripile vântului”

Actriţa Olivia de Havilland, cunoscută mai ales pentru rolul jucat în filmul ”Pe aripile vântului”, a încetat din viaţă la 26 iulie 2020, la Paris, la vârsta de 104 ani, a anunţat editorul ei, Lisa Goldberg, potrivit agenţiei DPA.

Olivia de Havilland s-a născut la 1 iulie 1916 la Tokyo. A fost fiica unei foste actriţe de origine britanică şi a unui profesor de engleză şi avocat. Numele ei provine de la bunicul patern, a cărui familie era din Guernsey în Insulele Channel. Părinţii ei au divorţat când Olivia avea doar trei ani, iar ea s-a mutat cu mama şi sora ei în Saratoga, California. După ce a absolvit liceul, Olivia s-a înscris la Mills College din Oakland, potrivit imdb.com.

A renunţat la colegiu în 1935, după ce a fost descoperită de regizorul austriac Max Reinhardt jucând rolul Hermia în „Midsummer Night’s Dream” de William Shakespeare. La scurt timp, ea a semnat un contract pe şapte ani cu studiourile Warner Brothers, apărând în filme alături de idolul de capă şi spadă Errol Flynn. Cei doi au făcut opt filme împreună, între care celebrele în epocă „The Charge of the Light Brigad” (1936) şi „The Adventures of Robin Hood” (1938).

În 1939 a fost distribuită în primul rol important pentru cariera ei. Regizorul David O. Selznick i-a oferit rolul Melaniei Hamilton Wilkes, în „Gone with the Wind” (”Pe aripile vântului”), unde a jucat alături de Vivien Leight, Clark Gable şi Leslie Howard. Olivia a fost pentru prima dată nominalizată la premiul Oscar. Filmul „Gone with the Wind” a fost un succes răsunător, câştigând opt premii Oscar şi aducând câştiguri mai mari decât orice alt film de până atunci.

A jucat alături de Charles Boyer şi Paulette Goddard în „Hold Back the Dawn” (1941). Cu prestaţia din acest film, de Havilland a fost nominalizată la Oscar pentru a doua oară.

În 1941, de Havilland a devenit cetăţean al Statelor Unite. În 1943, a semnat un contract cu Paramount Pictures, iar în 1946 a jucat în „The Dark Mirror”.

Au urmat „My Cousin Rachel” (1952), „Hush …Hush Sweet Charlotte” (1964), unde a jucat alături de vechea sa prietenă Bette Davis, „Airport 77” (1977), „The Fifth Musketeer” (1979), „Charles and Diana: A Royal Romance” (1982), „Anastasia: The Mystery of Anna” (1986), „The Woman He Loved” (1988).

În 1962, Olivia de Havilland a publicat cartea „Every Frenchman Has One”, o reconstituire a vieţii din Franţa, care a devenit best-seller, potrivit CineMagia – www.cinemagia.ro.

De-a lungul timpului a fost distinsă cu Marele Premiu al Criticii din New York pentru peliculele „The Snake Pit” (1948) şi „The Heiress” (1949), Premiul Oscar în 1947 pentru „To Each His Own” (1946) şi în 1950 pentru „The Heiress” (1949), Globul de Aur în 1950 pentru „The Heiress” (1949) şi în 1987 pentru „Anastasia: The Mystery of Anna” (1986).

În anul 2003, a participat la Los Angeles la a 75-a aniversare a premiilor Oscar, iar în 2008 a primit „US National Medal for the Arts” din partea preşedintelui de atunci George W. Bush.

În 2009, a fost vocea naratorului dintr-un film documentar despre terapia prin artă pentru pacienţii bolnavi de Alzheimer.

Olivia de Havilland declara tot în acea perioadă în revista „Vanity Fair” că longevitatea ei se datorează celor trei ‘L’ din viaţa sa: ‘love’ (iubire), ‘laughter’ (râsete) şi ‘light’ (lumină). „Savurez fără îndoială ideea de a fi trăit un secol. Îţi poţi imagina asta? Ce realizare!”, mai spunea actriţa în publicaţia menţionată.

În 2015, într-un interviu publicat în revista americană „Entertainment Weekly”, a spus că este minunat să poată păstra vie memoria filmului „Pe aripile vântului”.

sursa: AGERPRES