(VIDEO) 15 filme de succes, inspirate din întâmplări reale incredibile

(VIDEO) 15 filme de succes, inspirate din întâmplări reale incredibile

Faptele reale sunt considerate, în contrapondere faţă de pura ficţiune, sursa celor mai cutremurătoare producţii pe care ni le-a dăruit cinema-ul.

Dincolo de valoarea artistică a unui film sau a altuia, există certitudinea că acele lucruri chiar s-au întâmplat, lucru care dă greutate producţiei în ochii multor spectatori. Să vedem în continuare care sunt cele mai proeminente ecranizări ale celor mai incredibile poveşti ale istoriei.

Spotlight (2016)
Povestea incredibilă, dar adevărată, a echipei „Spotlight”, constituită din câţiva jurnalişti de investigaţie de la Boston Globe, care au obţinut Premiul Pulitzer pentru cutremurătoarea lor dezvăluire, din 2002, privind muşamalizarea sistematică de către Biserica Catolică a numeroase acte de pedofilie comise de peste 90 de preoţi ai săi. Când noul editor Marty Baron (Isaac Liev Schreiber) soseşte în vara anului 2001 de la Miami pentru a prelua conducerea ziarului Boston Globe, el trimite echipa Spotlight să investigheze o ştire despre un preot local care fusese acuzat că timp de 30 de ani a abuzat sexual de mai mulţi minori, enoriaşi de-ai săi.

Perfect conştienţi de faptul că această demascare a Bisericii Catolice din Boston va avea şi alte consecinţe majore, editorul Spotlight, Walter „Robby” Robinson (Michael Keaton), reporterii Sacha Pfeiffer (Rachel McAdams) şi Michael Rezendes (Mark Ruffalo), cât şi cercetătorul Matt Carroll (Brian d’Arcy James) încep să dezvolte o investigaţie profundă asupra acestui caz.

În timp ce stau de vorbă cu avocatul victimelor, Mitchell Garabedian (Stanley Tucci), şi intervievează câţiva adulţi care fuseseră molestaţi în copilărie, ei îşi dau seama că protecţia oferită de către biserică preoţilor pedofili era cu mult mai extinsă decât şi-au imaginat.
Spotlight a înfruntat această instituţie, care are putere, bani şi resurse, demonstrând publicului că nimeni nu se poate sustrage răspunderii penale

În ciuda rezistenţei încrâncenate a reprezentanţilor Bisericii, inclusiv a arhiepiscopului de Boston, Cardinalul Law (Len Cariou), publicaţia Boston Globe publică editorialul său de senzaţie în ianuarie 2002, determinând dezvăluiri similare în alte peste 200 de oraşe din întreaga lume. Spotlight a luat Oscar pentru Cel mai bun film anul acesta și pentru Cel mai bun scenariu original.

Unbroken (2015)
Spune povestea lui Louis Zamperini, maratonist olimpic şi aviator în Al Doilea Război Mondial, care a supravieţuit fără mâncare sau apă şi a făcut faţă unor nenumărate pericole vreme de 47 de zile după prăbuşirea avionului său în Oceanul Pacific. Ajuns pe uscat, pe una dintre insulele japoneze, soldatul american a fost capturat şi încarcerat ca prizonier de război. A fost supus torturilor japonezilor vreme de doi ani. În imagine, Zamperini alături de regizoarea filmului Unbroken, Angelina Jolie.

Theory of Everything (2015)
Această biografie, în care apare Eddie Redmayne în rol principal, este o extraordinară reconstituire a luptei pe care personajul real, fizicianul Stephen Hawking, a dus-o cu dârzenie în faţa unei boli neuro-degenerative. Stephen Hawking, omul care a revoluţionat mecanica cuantică, teoria relativităţii şi teoria găurilor negre, e și victima unei nedreptăţi a propriului său destin. Un caz incredibil. Filmul are cu siguranţă un mesaj didactic – pentru toate vârstele – şi e o lecţie despre cum un om poate să reacţioneze în faţa unei boli incurabile (ALS). Numai că nu este din categoria acelor poveşti siropoase cu bolnavi pe patul de moarte, poveşti care umplu cinematografele cu spectatori sentimentali. Pentru că personajul real al filmului este şi acum în viaţă. Theory of Everything descrie relația dintre Stephen Hawking (jucat de Eddie Redmayne) și soția sa, Jane (Felicity Jones). Cei doi s-au cunoscut pe când erau studenți la Cambridge în anii ’60, exact în vremea în care viitorul mare om de știință începea să sufere consecințele afecțiunii care l-a paralizat, forțându-l să trăiască într-un scaun cu rotile și să se exprime cu ajutorul unui computer sofisticat.

„Pentru a juca rolul fizicianului Stephen Hawking, am făcut un grafic al evoluţiei bolii de care acesta suferea. Am făcut liste cu muşchii care îi cedau scenă după scenă, cu ochelarii pe care îi purta, dacă folosea o cârjă sau două, dacă folosea scaunul cu rotile şi – dacă da – ce tip. Pentru a atinge toate punctele şi pentru a păstra personajul autentic, fără a mişca niciun muşchi, a fost interesant dar aproape imposibil”, a declarat actorul Eddie Redmayne.

Amelia (2009)
O biografie a legendarei femei aviator Amelia Earhart, cea care a dispărut în Pacific în 1937 într-o tentativă de zbor în jurul lumii. Într-o perioadă în care femeile abia obținuseră dreptul de a vota, iar meseria de pilot era considerată foarte periculoasă chiar și pentru bărbați, o femeie a îndrăznit să spulbere toate prejudecățile și să intre în istorie.

Mânată de o curiozitate imensă față de tot ceea ce i-ar putea oferi viața, Amelia a depășit toate obstacolele și a devenit prima femeie pilot care a traversat singură Atlanticul cu avionul. Însă Viața ei nu s-a rezumat numai la avioane: a scris articole în numeroase publicații, a fost designer vestimentar și a susținut drepturile femeilor.

După ce devine prima femeie care pilotează un avion deasupra Atlanticului, Amelia ajunge subiect de admirație pentru toate femeile americane. Până și Prima Doamnă a Americii, Eleanor Roosevelt (Cherry Jones), îi cere ajutorul și o felicită pentru ambiția și curajul de care a dat dovadă.

Cariera acestei senzaționale femei va lua sfârșit în 1973, odată cu dispariția misterioasă în timpul celei mai curajoase aventuri din viața ei. La doar 40 de ani, Amelia încearcă, de una singură, să zboare în jurul lumii.

The Pursuit of Happyness (2006)
Povestea lui Chris Gardner, viitor antreprenor de succes, care – prin anii ’80, rămas fără locuinţă – luptă să supravieţuiască. Rămas fără casă, bărbatul încearcă să-şi crească băieţelul cât de bine poate. Visând să aibă succes profesional, protagonistul capătă un loc de muncă temporar unde trebuie să lucreze în schimburi lungi şi obositoare, în speranţa că ar putea primi o mult-râvnită slujbă full-time într-o renumită firmă de brokeraj. În imagine îl puteți vedea pe adevăratul antreprenor, în plan apropiat.

Monster (2003)
Povestea adevărată lui Aileen Wuornos (jucată de Charlize Theron), una din femeile criminal în serie din America, ucigașa în serie care ura bărbații și care a fost executată în anul 2002 în Florida.
Regizoarea Patty Jenkins dezvăluie o poveste de dragoste înfiripată în ciuda ororilor și a patologicului care le caracterizează pe cele două protagoniste cu probleme de adaptare socială: Wuornos, o prostituată ratată, care își ucide majoritatea clienților, și Selby Wall (Christina Ricci), pe care părinții au trimis-o să locuiască la o mătușă din Florida pentru „a se vindeca de homosexualitate”.

Cufundată într-o depresie cu tendințe sinucigașe, Aileen nimerește din întâmplare într-un bar, unde o întâlnește pe Selby, de care se îndrăgostește imediat.

Pentru a putea păstra relația cu Selby, ea continuă să se prostitueze, ceea ce-i va alimenta furia ucigașă, din ce în ce mai puternică, pe care n-o mai pot astâmpăra decât omorurile care se țin lanț, în timp ce presa o numește prima femeie ucigaș în serie – un monstru.

A Beautiful Mind (2001)
Ecranizarea cărţii Sylviei Nasar despre John Nash, un matematician strălucit care a suferit de schizofrenie. Născut într-o familie din clasa de mijloc, pe 13 iunie 1928, Nash a fost o figură proeminentă a anilor 1950. Pionieratul său în teoria jocului l-a promovat în elita matematicienilor dar el a dispărut o lungă perioadă în care boala care l-a acaparat. Teoria sa însă a lucrat devenind un element vital în business și economie. John Forbes Nash Jr. (Russell Crowe) alcătuiește o teorie a jocului – o matematică a competiţiei- care contrazice doctrina lui Adam Smith, părintele economiei moderne. O sută cinzeci de ani de gândire acceptată şi învăţată este brusc demontată şi dată la o parte şi viaţa lui Nash se schimbă pentru totdeauna. Nash primeşte post de cercetător şi catedră. Ştiinţa a avut un rol imens în triumful Americii în cel de-Al Doilea Război Mondial şi acum, când începe războiul rece, Nash vrea să joace un rol. Dorinţa sa este îndeplinită când fantomaticul William Parcher (Ed Harris) îl recrutează pentru o misiune secretă de spargere a codurilor inamicului.

Nash se aruncă într-un efort uriaş în timp ce continuă munca sa la catedră.

Aici destinul său îl intersectează pe cel al Aliciei Larde (Jennifer Connelly) o studentă la fizică. Nash şi Alicia se căsătoresc dar el nu-i încredinţează secretul colaborării cu Parcher. Este ascuns, obsedat şi în final pierdut într-o lume a deziluziilor. Diagnosticul este schizofrenie.

Devastată de implicaţiile stării soţului său, Alicia luptă coştientă că iubeşte un geniu. Dintr-un cuplu strălucitor şi fericit se transformă într-unul de groază. Dar ea nu uită angajamentul făcut atunci când s-au căsătorit şi îl determină şi pe el să lupte. Nash va învinge nu numai o boală incurabilă dar şi degenerativă.

Erin Brockovich (2000)
O femeie ageră, scurtă la vorbă şi curajoasă, Erin Brockovich (Julia Roberts) este o figură feminină puternică.
Lipsită de o educaţie temeinică şi fără pregătire juridică, Brockovich a reuşit să îngenuncheze o întreagă corporaţie americană prin efort, duritate şi hotărâre.

În acelaşi timp, Brockovich este o mamă singură, care îşi creşte copiii pe cât poate de bine şi încearcă să înfrunte dificultăţile vieţii cu capul sus.

Cu foarte multa luptă, credinţă si voinţă, el continuă să muncească şi în 1994 ia Premiul Nobel.

Titanic (1997)
10 aprilie 1912. Tehnologia furniza un șir de miracole de două decenii, iar oamenii începeau să nu mai aprecieze această spirală de evoluție nesfârșită. Ce putea să dovedească dominația omului asupra naturii dacă nu lansarea la apă a navei R.M.S. Titanic, mândria companiei White Star Line și, în același timp, cel mai mare obiect în mișcare care fusese vreodată construit. Părea imbatabilă. Dar destinul ei a fost incredibil. Cea mai mare și luxoasă navă de linie a vremii sale – „nava viselor” – a purtat spre moarte peste 1.500 de persoane în apele înghețate ale Atlanticului de Nord, la primele ore ale zilei de 15 aprilie 1912. Prima călătorie a „navei viselor” s-a încheiat printr-un coșmar care depășește capacitatea de înțelegere.

În anii Anii ’50 a fost prima ecranizare a tragediei Titanicului. Filmului cu titlu omonim, Titanic (1953), i-a urmat A Night to Remember (1958) – realizat în maniera de documentar despre ultima noapte de pe Titanic, inspirat de cartea de referinţă din 1955 a lui Walter Lord.

În 1997 se ecranizează cea care avea să devină cea mai celebră variantă, cu Leonardo DiCaprio şi Kate Winslet în rolurile principale.

Rose DeWitt Bukater (Kate Winslet) este o americană de 17 ani, din clasa superioară, sufocată de limitările și așteptările societății eduardiene, care se îndrăgostește de tânărul pasager de la clasa a treia, Jack Dawson (Leonardo DiCaprio), care este un spirit liber. După ce deschide ochii la lumea din afara cuștii ei aurite, iubirea dintre Rose și Jack creează un puternic mister care va dăinui peste ani, până în prezent. Nimic nu îi va despărți – nici măcar o întâmplare atât de greu de imaginat precum scufundarea Titanicului. Printre alte personaje istorice se află căpitanul E.J. Smith (Bernard Hill), directorul White Star Line, J. Bruce Ismay (Jonathan Hyde), și constructorul și arhitectul principal al Titanicului, Thomas Andrews (Victor Garber).

Lista lui Schindler (1993)
Adaptarea romanului Schindler’s Ark a lui Thomas Keneally despre Oskar Schindler, antreprenorul care a reuşit să salveze viaţa a peste 1000 de evrei în timpul Holocaustului. Un curaj și o situație de viață incredibile. Filmul este o mărturie emoționantă despre ororile războiului și despre alterarea caracterelor umane în timp de război. Războiul este o cale de mântuire pentru unii și condamnare pentru alții. Regia – Steven Spielberg.

„Tăcerea mieilor” (1991)
Thomas Harris, autorul cărţii pe care se bazează scenariul de Oscar al lui Ted Tally, s-a inspirat din câteva cazuri din viaţa reală când a construit povestea şi a creat criminalul în serie Buffalo Bill. Ted Bundy şi-a ademenit victimele folosind ghips şi răni false, la fel ca Buffalo Bill; Bundy, de asemenea, s-a oferit să ajute autorităţile creând un profil al Criminalului din Green River, un criminal în serie prolific care a operat când Bundy era încarcerat. Aceasta aminteşte, bineînţeles, de înţelegerea „quid pro quo” dintre Hannibal Lecter (Anthony Hopkins) şi Clarice Starling (Jodie Foster). În plus, la fel cum fictivul Jame „Buffalo Bill” Gumb (Ted Levine) îşi ţine victimele într-o fântână, criminalul în serie Gary Heidnik a ucis şi a torturat şase femei după ce le-a ţinut într-o groapă din subsolul lui din Philadelphia.

Poate că povestea cu cea mai mare influență – nu doar pentru „Tăcerea”, dar şi pentru multe alte opere de ficțiune horror – este aceea a criminalului Ed Gein, unul dintre cele mai faimoși criminali din istoria Statelor Unite, care a folosit părți ale corpului victimelor pe post de garderobă şi mobilă.

Gein, de asemenea, spera să creeze un „costum de femeie” ca să-l poarte în onoarea mamei sale, după ce relația lor bolnavă s-a încheiat. Crimele lui Gein – și relația sa ucigașă şi bizară cu mama lui – au servit ca sursă de inspirație pentru capodopera horror a lui Hitchcock „Psycho” (1960) şi însângeratul „Masacrul din Texas” (1974).

„Coşmar pe Strada Ulmilor” (1984)
Cum te prinde Freddy Krueger, personajul iconic cu lame de cuţit în loc de degete? El te bântuie – și te măcelărește – în vis. Daca ne întrebăm cum s-ar putea baza pe o poveste adevarată, iată ce a declarat iconicul scenarist/regizor Wes Craven în octombrie 2008 pentru Cinema Fantastique:

„A fost o serie de articole în LA Times. Trei articole mici despre oameni din Asia de Sud-Est, care erau din familii de imigranți și care au murit în timpul coșmarurilor. A mai fost un articol despre fiul unui medic. Avea vreo douăzeci și unu de ani… Toţi din familia lui au spus exact aceste replici: „Trebuie să dormi.” El a spus, „Nu, nu înțelegi, am mai avut coșmaruri – acesta este diferit”. I-au dat somnifere și i-au spus să le ia și se presupune că le-a luat, dar el a rămas treaz.

Am uitat numărul total de zile în care a stat treaz, dar era fenomenal. Ceva de genul şase-şapte zile. În cele din urmă, el se uita la televizor cu familia, a adormit pe canapea, iar toată lumea a zis, „Slavă Domnului”. L-au cărat, la propriu, în pat, la etaj; era complet epuizat. Toata lumea s-a dus la culcare, gândindu-se că s-a terminat. În miez de noapte, au auzit țipete și zgomote puternice. Au fugit în cameră, dar când au ajuns la el era deja mort. S-a făcut o autopsie și nu a existat nici infarct; a murit din motive inexplicabile. Au găsit în dulapul lui un filtru de cafea, plin de cafea fierbinte pe care a folosit-o ca să stea treaz și au constatat, de asemenea, că toate pastilele de dormit pe care ei au crezut că le-a luat le-a scuipat și le-a ascuns. Povestea incredibil de dramatică m-a impresionat atât de mult încât am fost intrigat de ea timp de un an, cel puţin, înainte să mă gândesc în cele din urmă că ar trebui să scriu ceva despre acest tip de situație”.

„Strălucirea”/„The Shining” (1980)
Cei familiarizați cu povestea intendentului care este condus către nebunie ucigaşă de spiritele ce bântuiau Hotelul pot fi surprinşi (și îngroziţi) să afle că filmul și romanul lui Stephen King se bazează pe un hotel real în Estes Park, Colorado: Hotelul Stanley. Mulți martori au raportat activități paranormale, inclusiv apariții și muzică dată tare, dans și voci din marea sală de bal a hotelului, care s-a dovedit goală în momentul verificării.

Pe 30 octombrie 1974, Stephen King şi soţia lui şi-au luat o mini-vacanță și, pentru că Stanley Hotel era gata să se închidă pentru sezonul rece, s-au dovedit a fi singurii oaspeți de acolo.

Ei s–au cazat în camera 217 (menţionată în carte și în film), despre care se spunea că e bântuită. În 1998, King a spus George Andrews de la McMeel Press: „În noaptea aceea am visat că fiul meu în vârstă de trei ani alerga pe coridoare, privind înapoi peste umăr, cu ochii larg deschişi, țipând. Era urmărit de un furtun de incendiu. M-am trezit extrem de speriat, transpirat, la doi centimetri de a cădea din pat. M-am ridicat, am aprins o țigară, m-am așezat pe un scaun uitându-mă pe fereastră la Munţii Stâncoşi, iar în momentul în care țigara era terminată, aveam structura cărţii ferm întipărită în minte”.

„Exorcistul” (1973)
Adesea considerat cel mai bun – sau, cel puțin, cel mai terifiant – film horror din toate timpurile, „Exorcistul” a fost o lovitură la data lansării și a primit doar laude din partea criticilor. A adunat 14 nominalizări la Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film. Deși se ştie că filmul și materialul sursă s-au bazat, în parte, pe un caz real, povestea unei tinere posedate de un demon devine chiar mai îngrozitoare când descoperi cât de apropiate sunt, de fapt, adevărul și ficțiunea.

William Peter Blatty, care a scris atât scenariul premiat cu Oscar, cât și cel mai bine vândut roman din 1971, a fost inspirat în primul rând de exorcizarea reală, în 1949, a unui băiat de 14 ani. Ca student la Universitatea Georgetown în acea vreme, Blatty a remarcat un articol din Washington Post, intitulat „Preotul eliberează băiatul ţinut în stăpânirea diavolului”.

Această poveste stă la baza filmului iconic din 1973.

Câteva decenii mai târziu, autorul Thomas B. Allen a scris despre povestea adevarată într-o carte din 1993, intitulată „Posedat: Adevărata poveste a un exorcism”. Potrivit lui Allen, băiatul se joacă cu o tablă Ouija, la fel ca Regan MacNeil (Linda Blair) în „Exorcistul”, și comunică cu lumea de dincolo. Semne infime – un sunet de ceva care picură, o Biblie care cade și aterizează la picioarele băiatului – devin rapid sinistre și inexplicabile: mobila se mișcă singură, băiatul ţipă obscenităţi în somn, iar pe trup îi apar mesaje scrise cu sânge. În cele din urmă, doi preoți au efectuat ritualul de exorcizare pentru a salva băiatul de la posedarea demonică. Cu adevărat înfricoșător.

„Păsările” (1963)
Deși filmul lui Alfred Hitchcock s-a bazat pe nuvela cu același nume de Daphne du Maurier, a fost făcut după o cercetare uimitoare realizată cu doi ani înainte ca filmul să fi fost lansat: o „invazie” reală a păsărilor, care au avut loc în Santa Cruz, California. După ce Santa Cruz Sentinel a documentat cazul, Hitchcock a cerut publicaţiei o copie a poveștii. „Invazia” din Santa Cruz este șocant de similară cu ceea ce întâmplă în fictivul Bodega Bay din film.

Iată un citat din articolul original din august 1961: „Un stol masiv de păsări, imediat după un ospăţ cu anșoa, s-a ciocnit în timpul nopții cu structurile de pe ţărm, de la Pleasure Punct până laRio del Mar…

Trei zile mai târziu, Hitchcock a sunat să anunţe publicația Sentinel că va folosi materialul intitulat „Invazia păsărilor marine loveşte casele de pe coastă; mii de păsări zburând dezorientate pe străzi” ca material de cercetare pentru viitorul său film.

0