Istoria ca martor sau cum Partidul Democrat a capturat Republica Moldova

Istoria ca martor sau cum Partidul Democrat a capturat Republica Moldova

Privit din perspectiva prezentului, 2015 a fost anul cel mai important şi hotărâtor al strategiei de capturare a statului Republica Moldova pusă la cale şi aplicată de Partidul Democrat. Pentru simplificarea comunicării îi vom spune Organizaţie cripto-politică (DEX: cripto- „ascuns, închis, acoperit, necunoscut, tainic”), fiindcă faptele arată că denumirea oficială de partid ascunde o structură mult mai complicată, de fapt, o suprastructură cu impact major, dar nefast, asupra statului şi locuitorilor lui. Privite atent, acţiunile Organizaţiei vădesc o politică introvertită obsesivă, orientată spre obţinerea propriilor scopuri cu orice preţ, indiferent de ce se întâmplă cu destinele acestui pământ azi şi ce se va întâmpla cu cel al oamenilor care îl populează mâine.

Principiul corespunzător acestei atitudini –„După noi, măcar Potopul!” – nu se potriveşte Organizaţiei, pentru că ea nu admite nici barem succesiunea Potopului în capul lucrurilor, darmite a unor oarecare alte forţe politice care invocă timid acest principiu al democraţiei. Organizaţia consideră drept catastrofală înlocuirea ei la guvernare. De aici, tratarea ignorantă a Constituţiei, anihilarea cu tupeu a statului de drept. Subordonarea instituţiilor statului, a economiei lui, subminarea siguranţei familiilor şi a speranţei de viaţă a cetăţenilor, manipularea lor a fost şi este una dintre preocupările centrale ale Organizaţiei. În plan geopolitic, sub acoperirea titulaturii de partid pro-european, ea, Organizaţia, a făcut zob imaginea acestui parcurs salvator pentru stat şi cetăţeni. Vom vedea în analizele ce vor urma că preocuparea metodică a Organizaţiei a fost ignorarea interesului naţional şi capturarea, în propriul interes, a statului în întregime. Dar, să o începem de la un capăt.

Perioada de capturare a Republicii Moldova de către Partidul Democrat este mai lungă şi ea începe cu anul 2009. De acolo şi până în 2014, 30 noiembrie, Partidul Democrat a testat mai multe variante de impunere a dominaţiei lui şi de luare a statului sub control total. PD a stat la baza mai multor crize declanşate cu scopul testării şi perforării sistemelor de apărare a inamicilor politici şi încropirii de alianţe vremelnice. A demolat partide, a trimis în refugiu ori după gratii concurenţi. Alianţele le-a consumat canibalic şi le-a devorat nemilos atunci când nu a mai avut nevoie de ele.

În 2013 o „lebăda neagră” a umbrit pentru prima dată orizontul Organizaţiei. Este vorba de criza „Pădurea Domnească” în care Procurorul General, funcţie la care se păstra şi se mai păstrează esenţa puterii magice a Organizaţiei – puterea de şantaj – a fost implicat într-o crimă soldată cu omucidere pe care „omul legii” a încercat să o ascundă. A trecut de criză relativ uşor, pentru că atunci a avut două variante de tăvălugire peste ea: ori continuă într-o formă sau alta să guverneze pe o platformă convenabilă pro-europeană, ori se raliază şi mai convenabil comuniştilor, în rezultatul anticipatelor inevitabile.

A ales prima variantă, sprijinit de complicitatea a doi factori importanţi: primul – Curtea Constituţională, instituţie care a servit punctual Organizaţia în etapele determinante ale avansării ei către obiectivul final şi al doilea – Molima Corupţiei ajunsă la faza de metastază în organismul Partidului Liberal Democrat – aliatul de coaliţie dar şi concurent-inamic politic principal. Într-un moment de maximă concentrare, atunci când a avut nevoie să testeze rezistenţa la fricţiuni a mecanismelor de capturare în condiţiile sporirii considerabile a turaţiilor, cei doi factori – Curtea Constituţională şi Molima Corupţiei – au lucrat mână în mână. Acest moment va rămâne fixat în istorie în neverosimila operaţiune de capturare-concesionare a Aeroportului Internaţional Chişinău. Cei doi factori au conlucrat eficient şi Aeroportul se află şi astăzi în custodia Organizaţiei. Testul a mai arătat că noul prim-ministru de atunci, Iurie Leancă, care a preluat conducerea Guvernului de la liderul repudiat al PLDM, este de aceeaşi speţă, impregnat de Molima Corupţiei şi poate fi de mare folos Organizaţiei în opera în desfăşurare de capturare a statului.

Lucrurile s-au confirmat cu prisosinţă în următorul an şi jumătate. Între operaţiunea Aeroportul, începută la 29 mai 2013, şi mega-coţcăria cunoscută în popor şi în lume ca Furtul Miliardului, adusă la împlinire între 13 şi 26 noiembrie 2014, Leancă a dat dovadă nu doar de abilitate de mare maestru al jocului dublu, dar şi de ferocitate atunci când Organizaţia i-a cerut executarea fără drept de apel a Partidului Liberal Reformator, un aliat incomod modului mafiotic de guvernare şi incompatibil cu nou instituita ordine politică penală. În această perioadă Leancă, deşi încă membru al PLDM, a făcut jocul Organizaţiei în efortul ei de a pune captură pe stat şi s-a impus ca unul dintre cei mai avani detractori ai misiunii istorice de integrare europeană. Prin intermediul lui, Organizaţia a făcut un pas mare înainte în intenţiile de luare în propriile mâini a Guvernului, cea de-a doua ca importanţă instituţie politică a statului şi prima ca importanţă administrativă, economică şi financiară.

Aducerea la împlinire a acestei sarcini a durat tot anul 2015 şi s-a încheiat cu succes pentru Organizaţie abia la 20 ianuarie 2016. Descoperit de Filat că face jocul concurentului, Leancă nu a mai găsit susţinerea şefului său direct. Astfel, resetarea lui în fruntea altui guvern de dublă factură a Alianţei pentru Integrarea Europeană III a suferit eşec şi cu aceasta, Partidul Liberal Democrat a intrat în cădere liberă. Impasul a convenit de minune Organizaţiei, care avea nevoie de o perioadă „rezonabilă” pentru ca măruntaiele ei să poată digera în voie Miliardul extras din Rezerva statului. Tot aici trebuie să spunem că după alegerile din 30 noiembrie 2014 ambiţia Partidului Democrat de a deveni partid central în arcul guvernării a obţinut un foarte bun aliat în persoana Partidului Liberal. Drept mulţumire pentru şansa acordată de a reveni la Guvernare, Ghimpu a făcut cu cel mai mare entuziasm hatârul Partidului Democrat şi s-a expus în calitate de buturugă mică tocmai bună să răstoarne planurile de formare a unei mari Alianţe pro-europene. Guvernul fără fond, fără conţinut şi fără studii Gaburici a însemnat, prin jocul micii alianţe PD-PL, intrarea Republicii Moldova într-o perdea densă de fum din care urma să fie scoasă doar atunci când memoria Miliardului furat va fi amputată ori anesteziată, cel puţin.

Memoria Miliardului furat nu a putut fi nici amputată şi nici anesteziată. Efectul furtului s-a tradus imediat în înjumătăţirea capacităţii de cumpărare a cetăţenilor şi a aprofundat sărăcia. Valul de proteste a pus stăpânire pe capitală din primăvara şi până în toamna anului 2015. Starea a creat condiţii prielnice apariţiei şi coagulării, pe culmea protestelor, a unor forţe politice dedicate categoric luptei cu corupţia. Platforma Civică Demnitate şi Adevăr, astăzi Partidul Platforma Demnitate şi Adevăr, este produsul acelei stări de revoltă şi protestele de mari proporţii organizate de ea ameninţau să pună în pericol planurile Organizaţiei de capturare a statului. Cu atât mai mult, cu cât instalarea corturilor în Piaţa Marii Adunări Naţionale la 6 septembrie anunţa intrarea protestelor în regim neîntrerupt. Asta însemna presiune non-stop şi disconfort.

Se cerea o contra-măsură şi Organizaţia a găsit-o: aşezarea între protestatari şi guvernare a unui cordon de protestatari falşi. Rolul acestora din urmă l-au preluat două falange ale coloanei a cincea a Federaţiei Ruse în Republica Moldova – Partidul Socialiştilor al lui Dodon şi aşa numitul Partidul Nostru al lui Usatîi – asistenţi credincioşi şi utili în mai multe acţiuni hibride de campanie pre-electorală şi electorală ale Partidului Democrat în perioada anilor 2014-2015 şi unele mai devreme de acest orizont de timp.

Momentul angajării, la fel hibride a acestora, l-am fixat pe urme fierbinţi într-o notă scurtă postată pe Facebook în dimineaţa zilei de 3 octombrie 2015: „Coloana a cincea a Rusiei a blocat noaptea trecută (2 spre 3 octombrie) Bulevardul Ştefan cel Mare. Între străzile Maria Cebotari şi S. Lazo au fost instalate zeci de corturi, un TIR era parcat la ora 8.00 chiar în faţa Parlamentului, cu voia autorităţilor, probabil. Corturi au fost puse şi în faţa Ministerului Agriculturii. Planul B de bruiere a manifestaţiei din PMAN a început. Este evidentă o organizare mult mai elaborată, mai bine dotată şi mult mai bine finanţată.”

Vom vedea în episoadele următoare comportamentul pe teren deschis a celor doi din falsa opoziţie şi contribuţia lor felurită la izbânda nătângă a Organizaţiei asupra Republicii Moldova. Asta, pentru că istoria deja trăită este cel mai nepărtinitor şi mai credibil martor în investigarea rosturilor unui prezent aflat încă sub presiunea unor nefaste scenarii de manipulare.

Valeriu Saharneanu</strong>

0