1.În toiul pandemiei din R. Moldova, la 9 mai, un alai de mașini cu simboluri sovietice, panglicile Sf. Gheorghe și uniforme militare, a mărșăluit claxonând de-a lungul și de-a latul capitalei R. Moldova, cu susținerea directă a PSRM și a oficialilor săi.
În spatele lor, zeci de grupuri finanțate de Rusia, asociații, indivizi și partide afiliate și-au etalat nostalgiile, obsesiile. La 12 septembrie, am văzut din nou aceeași pleiadă de partide și grupuri promoscovite, Vece, August, psrm, avându-l în frunte pe Igor Dodon și mai mulți diplomați ruși, aniversând cu patetism victoria „contra fasciștilor”. Mai ales la Sculeni, Ungheni, lângă Iași, asemenea acțiuni nu pot fi trecute cu vederea.
2.Constatăm astfel că promoscovitul Igor Dodon își joacă rolul până la căderea cortinei; acesta nu pare a fi tentat să renunțe nici pentru o clipă la mitologia „eliberatoare” a URSS, care a ocupat în 1945 teritorii străine, pe care le-a supus prin teroare, deportări și sovietizare forțată. Neglijând traumele acestor experiențe de colectivizare forțată și nimicire sistematică a elitelor antebelice, politicianul Dodon a servit și acționat doar în interesele Rusiei.
Admirația sa față de Vladimir Putin a devenit obsesie, ridiculizată pe larg în presa și programele satirice rusești, iar remarca lui Putin «У Додона спросите» a ajuns, în scurt timp, un adevărat „mem” și subiect de bancuri în Rusia. În realitate, Dodon a fost tratat în derizoriu, având imaginea unui provincial, fără verticalitate și puțină inteligență, corupt și ușor de manipulat, cu atât mai ușor de compormis datorită lăcomiei sale legendare. În această postură, Dodon nu a servit cetățenilor R. Moldova, ci instinctelor șoviniste ale Moscovei care, după cum se știe, „nu crede lacrimilor”!
3.Fiind ocupat cu preluarea unor scheme și afaceri moștenite de la predecesorii săi corupți, Dodon nu a acționat niciodată ca președinte de stat, un președinte al tuturor cetățenilor săi, afirmând că-i va reprezenta pe cei care l-au votat în 2016. Un președinte limitat, geopolitic, imoral și nepopular.
În această postură, Dodon și-a permis să glorifice sărbătorile sovietice și putiniste, să conteste proromânismul și proeuropenismul, care coabitează organic în identitatea cetățenilor R. Moldova, oferind exemple dezgustătoare de vasalitate față de liderii separatiști de la Tiraspol, dar și față de „intendenții” puși de Putin pentru afacerilor legate de R. Moldova, cum sunt D. Kozak și D. Rogozin.
4. Comemorând soarta soldaților sovietici căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial, ar fi fost logic și echilibrat ca un președinte autentic al R. Moldova să meargă la Cimitirul Militar de la Țiganca, după ce a fost la Sculeni, iar după ce a depus flori la Memorialul Eternitate să depună flori la Cimitirul Eroilor, demonstrând pietate pentru toți ostașii căzuți în acest război. Fără triumfalism politico-ideologic, simplu și sobru, doar în cheia unei comemorări pentru acei oameni căzuți la datorie, iar uneori fără voia lor. Asta se înscrie în modelul european de gândire și acțiune, după modelul comemorărilor franco-germane, și nu în spiritul revanșismului istoric și militarist al Rusiei.
5. Aceste gesturi schițate de Dodon ne ajută să deslușim cursul geopolitic antioccidental și antiromânesc al acestei campanii electorale desfășurate de liderul PSRM. În condițiile în care acesta nu a livrat niciun rezultat concret în ultimii patru ani și arătându-și deplina incompetență de a crea consens și solidaritate pe plan național în timp de pandemie, Dodon a revenit de fapt la modelul tradițional de guvernare, împrumutat de la mentorul său, Vladimir Voronin, cel de a-și adjudeca rolul politic prin conflict și verticală a puterii.
Drept exemplu servește și promisiunea sa de a interzice curentul unionist, de a limita influența României și de a rescrie actuala Constituție a R. Moldova, după modelul Constituției Federației Ruse. Este evident că aceste acțiuni au la bază o tactică strict electorală de a spori tensiunile în societate și a polariza grupuri politice concurente, lingvistice, rezidențiale, regionale.
Se apelează în acest fel la crearea unei atmosfere beligerante, care să-i facă pe unii aderenți la PSRM să uite de banii primiți de Dodon de la foștii oligarhi, să uite de deciziile proaste ale guvernului-catastrofă Chicu, mobilizându-se în jurul nucleului dur al electoratului promoscovit, chiar cu prețul unor noi divizări etnice și politice. O misiune ingrată, rușinoasă, asumată de PSRM și sateliții săi politici, care nu face altceva decât să legitimeze impunitatea în justiție, însărăcirea populației și depopularea demografică a R. Moldova.
Autor: președintele Comisiei parlamentare pentru coantrolul finanțelor publice, deputatul PPDA, Igor Munteanu