Igor Dodon şi pericolul federalizării Republicii Moldova

Igor Dodon şi pericolul federalizării Republicii Moldova

Preşedintele pro-rus al Republicii Moldova s-a întâlnit cu noul lider transnistrean Vadim Krasnoselski, legitimând un regim pe care nimeni nu-l recunoaşte. Momentan planul de federalizare prezentat de socialişti nu are însă nicio şansă deoarece Plahotniuc are alte obiective.

Federalizarea lui Dodon ar fi un obiectiv cu şanse de implementare doar în situaţia în care PSRM ar avea majoritatea parlamentară. Totuşi campionul temelor false, Igor Dodon, îşi arogă în prezent rolul de mediator constructiv, care, vezi Doamne, caută o soluţie pentru conflictul transnistrean şi este dispus să facă compromisuri pentru a debloca negocierile în formatul „5+2”.

După ce a rezolvat „problema” limbii române de pe site-ul preşedinţiei sau a steagului UE, Dodon se apleacă asupra conflictului transnistrean. Ca deobicei deşi nu are atribuţii în acest sens, el susţine că a discutat cu liderul entităţii nerecunoscute problemele din sfera învăţământului, înregistrării numerelor de înmatriculare auto, comunicaţiilor sau circulaţiei cetăţenilor.

Evident că soluţiile vor fi „discutate la viitoarea întrevedere”. În numele locuitorilor din Transnistria care au fost aduşi cu autobuzele din fabrici pentru a-l vota la prezidenţiale, Dodon pretinde că poate „ameliora raporturile între Chişinău şi Tiraspol”.

Problema este că Dodon şi Krasnoselski au planuri foarte diferite legate de un compromis privind Transnistria. Preşedintele ales al R.Moldova vede ca singură soluţie o Federaţie formată din trei subiecţi – Republica Moldova, Transnistria şi UTA Găgăuzia. Potrivit proiectului prezentat de socialişti încă din 2013, cele trei entităţi ar dispune de propriile constituţii, legislaţii, bugete şi sisteme fiscale. Frontierele subiecţilor federaţiei vor fi delimitate prin intermediul referendumurilor locale, organizate în raioanele care fac trecerea de la un subiect la altul. Evident că limba oficială va fi cea moldovenească, iar cea rusă limbă de comunicare interetnică.

În materie de apărare, Moldova Federală ar urma sa fie un stat neutru, adică astfel s-ar împiedica orice posibilitate de aderare la NATO. Interesant este că în viziunea socialiştilor ar trebui să fie şi un stat demilitarizat. Cum să înţelegem asta? Forţele militare ruseşti din Transnistria ar trebui şi ele dezarmate sau rămân pentru că nu se consideră parte a celor trei subiecţi?

De partea cealaltă, Krasnoselski şi Tiraspolul refuză însă orice reintegrare cu Republica Moldova. Drumul ales de enclava influenţată de Rusia este independenţa, ca premisă a integrării cu Federaţia Rusă. Niciunul dintre candidaţii la aşa-zisele alegeri din stânga Nistrului nu a susţinut soluţionarea conflictului din Transnistria prin reintegrarea în componenţa Republicii Moldova.

Prin urmare cui foloseşte acest exerciţiu populist de imagine al noului preşedinte? Am mai scris despre cum circul lui Dodon foloseşte actualei puteri şi nu voi reveni asupra argumentelor. Ipoteza aceasta se confirmă. În afară de PAS-ul Maiei Sandu care a arătat că „într-un mod iresponsabil Dodon anunţă soluţii false pentru probleme a căror soluţionare nici nu ţine de competenţa preşedinţiei” şi încalcă Constituţia, nimeni din barca puterii nu a părut deranjat de noile ieşiri în decor ale şefului statului.

Geopolitica lui Plahotniuc

Plahotniuc nu este pentru federalizare, ci pentru păstrarea Republicii Moldova într-o zonă gri şi continuarea balansului între est şi vest, cu stoarcerea de bani şi avantaje din ambele părţi. Dodon este responsabil de relaţia cu Rusia, guvernul de cea cu UE. Rolurile sunt împărţite echitabil.

Coabitarea putere-Dodon merge ca unsă. Recent oligarhul-şef a publicat un articol de opinie pe site-ul Fox News în care se adresează direct preşedintelui ales al SUA, Donald Trump. Plahotniuc salută intenţiile acestuia de a îmbunătăţi relaţiile cu Rusia şi susţine că Republica Moldova ar putea beneficia de această apropiere, jucând rolul de punte de legătură între Est şi Vest. El subliniază că majoritatea moldovenilor doresc să fie pro-ocidentali, fără a fi anti-ruşi.

Interesant este că stăpânul statului captiv vorbeşte şi despre soluţionarea conflictului transnistrean, dar şi a conflictelor teritoriale din Crimeea, Ucraina, Osetia de Sud şi Abhazia, ca şi consecinţă a unei noi relaţii de cooperare între Rusia şi SUA. Este total neclar însă cum s-ar putea face această soluţionare. Experta în spaţiul post-sovietic Angela Grămadă explica într-o emisiune specială Epoch Times că „de mai multe ori s-a spus că dacă se soluţionează problema transnistreană va deveni precedent sau model de soluţionare a conflictelor în spaţiul ex-sovietic, dar problema transnistreană în R.Moldova nu este una de origine etnică ca în Nagorno-Karabah, Abhazia sau Osetia, astfel că nu poate deveni un precedent nicicum”.

Plahotniuc mai scrie despre dorinţa de a rezolva divergenţele cu Rusia, mai ales în legătură cu Transnistria, şi extinderea relaţiilor economice cu Moscova, dar şi despre apropierea de UE şi implementarea reformelor prevăzute în Acordul de Asociere.

În concluzie, liderul PDM nu este pentru federalizare, ci pentru păstrarea R.Moldova într-o zonă gri şi continuarea balansului între est şi vest, cu stoarcerea de bani şi avantaje din ambele părţi. Dodon este responsabil de relaţia cu Rusia, guvernul de cea cu UE. Rolurile sunt împărţite echitabil.

Ca o notă de subsol, şi noul program de guvernare al PSD, de altfel foarte vag pe politică externă, prevede că „în ceea ce priveşte dosarul transnistrean, România se va implica activ pentru înregistrarea de progrese pe fond în cadrul negocierilor în formatul 5+2”. Nu este însă specificat cum se va implica ţara noastră activ, având în vedere că nici măcar nu face parte din format şi ce înseamnă „progrese pe fond”. Probabil România va face la fel de mult ca Dodon care nu are atribuţii în acest sens.

Matei Dobrovie, The Epoch Times România

0