Rusia a anexat Crimeea în doar două săptămâni. Și-a făcut-o fără măcar să tragă un foc de armă. Poate e mai bine așa, pentru că nu s-au mai produs vărsări de sânge într-un scenariu care avea același final inevitabil – alipirea Crimeei la Rusia.
Însă felul în care s-a produs această anexare și reacțiile anemice spre penibile ale oficialilor occidentali practic l-au încurajat pe Putin în demersurile sale expansioniste, iar Kremlinul chiar și-a permis să ia la mișto așa-zisele sancțiuni ale SUA și UE împotriva unor oficiali ruși.
Putin anexează Crimeea, Obama îi blochează conturile lui Rogozin, iar Merkel spune că dialogul cu Rusia trebuie continuat
Ridicol, penibil sau jenant? Cum să califici, spre exemplu, gestul SUA, de a ”sancționa” ”tocmai” 11 oficiali ruși și ucraineni pentru anexarea Crimeei. Și încă ce oficiali, frate! Rogozin, nu știu ce consilieri ai lui Putin și cadavrul (cel puțin politic) Ianukovici.
De-a dreptul batjocoritoare a fost și reacția bunei prietene a Rusiei, Angela Merkel, care a declarat, la câteva ore după circul organizat de Kremlin cu ocazia anexării Crimeei, că ”dialogul cu Rusia trebuie să continue, în paralel cu sancțiunile luate”.
Care sancțiuni, doamnă cancelar, o privire încruntată la Putin? Pentru că de vreo altă sancțiune din partea Berlinului nu am auzit. Și să spui, la câteva ore după ce Putin își bate joc de-o lume întreagă că ”ar trebui să continui dialogul cu Rusia”, este revoltător. Mai ales pentru cetățenii Ucrainei, care astăzi sunt debusolați total și nu știu dacă mâine va mai exista țara în care locuiesc.
În 2008, Georgia și Ucraina au fost dăruite lui Putin de către Merkel și Bush
Hai să ne amintim un pic de Summitul NATO din 2008, de la București, și de agenda acestuia. Ei bine, cel mai important lucru care urma să se decidă la București era aderarea la Organizația Nord-Atlantică a 5 noi state: Ucraina, Georgia, Macedonia, Albania și Croația.
Președinții Ucrainei și Georgiei, Viktor Iușcenko și Mihail Saakașvili mergeau la București siguri că se vor întoarce acasă drept liderii unor state membre NATO. La Tbilisi chiar erau pregătite artificiile pentru seara zilei de 3 aprilie 2008. Și ce s-a întâmplat? S-a întâmplat că Putin a avut o discuție de aproximativ 45 de minute cu Angela Merkel, în urma căreia Ucraina și Georgia au rămas cu buza umflată. Dacă am folosi un limbaj mai neaoș, celor două state li s-a dat câte un șut în fund, după ce acestea riscaseră foarte mult în raport cu Rusia și își declaraseră intențiile clare de a adera la NATO.
Și după asta Georgia și Ucraina au plătit foarte scump gestul lor de nesupunere în fața Rusiei. Întâi a pățit-o Georgia, care s-a trezit la doar 5 luni după ce Merkel, pardon – NATO, a abandonat-o, cu un război extrem de sângeros pe teritoriul său. În august 2008 Georgia a fost invadată și a rămas fără Osetia de Sud după numai două săptămâni de război.
Tot de două săptămâni a avut nevoie Putin și în 2014, când a lăsat Ucraina fără 26 de mii de km pătrați. Din fericire, de data aceasta s-a întâmplat fără vărsări de sânge.
Vă amintiți cum mai fluturau din degete Merkel și Bush în 2008 și amenințau Moscova cu nu știu ce sancțiuni fantasmagorice? Și, ce s-a întâmplat? Nimic, exact ca acum!
Acum nu pot să nu mă întreb ce se întâmpla dacă în 2008, Bush și Merkel dovedeau că le pasă și de soarta cetățenilor Ucrainei și Georgiei și acceptau aderarea acestor două state la NATO? Își mai permitea oare Rusia să invadeze Georgia în 2008 și Ucraina în 2014? Își mai permitea Putin bătaia de joc la care supune astăzi Ucraina și la care a supus în 2008 Georgia?
Niciodată!
Așa cum niciodată nu vor exista niciun fel de sancțiuni împotriva lui Putin.
Alex Cozer