„Marele Zid al Ucrainei” nu arată deloc așa cum sugerează numele său. Nu este construit din piatră sau cărămizi și rămășițele lui nu vor fi atracții turistice peste 2.000 de ani.
Citeşte şi: Poroşenko vrea să construiască „Marele Zid al Ucrainei”
Este totuși o prioritate în opinia președintelui ucrainean Petro Poroşenko, iar menirea sa este simplă: să țină Rusia departe, iar pe secesioniști să-i păstreze în interiorul țării.
În urmă cu doi ani, ucrainenii nu aveau nevoie de acest zid sau, mai bine spus, nu știau că au nevoie de el. Timpurile s-au schimbat, iar zidul – o idee electorală a lui Poroşenko înainte de alegerile prezidențiale – începe acum să prindă contur, se arată într-o analiză The Independent.
Primul rând de sârmă a fost deja instalat în orașul Harkov, nu departe de zona separatistă Lugansk. Planul este ca zidul să meargă de-a lungul graniței dintre Ucraina și Rusia și să se întindă pe o lungime de 2.400 de kilometri. Gardul ar urma să fie fortificat cu tranșee, turnuri de supraveghere și trupe armate.
Va fi nevoie de trei-patru ani și de 500 de milioane de dolari pentru construcția zidului, bani pe care șubrezita Ucraina speră să îi obțină, cel puțin în parte, de la Uniunea Europeană.
Citeşte şi: (FOTO) Presa rusă ironizează „Marele Zid al Ucrainei”: „Euroizolarea” sperie rușii
Și nu este singurul zid care urmează să fie ridicat anul acesta. În Europa de Est, inclusiv în Bulgaria și Polonia, „Cortinele de Fier” pe stilul sovietic revin la viață. Ele apar în locuri la care puțini s-ar fi gândit în urmă cu cinci ani, țările vecine încearcă să își delimiteze granițele în moduri surprinzătoare.
Polonia a anunțat luna aceasta că intenționează să își sporească securitatea la frontiera cu enclava rusă Kaliningrad, cu șase noi turnuri de supraveghere. Mișcarea este o reflexie sugestivă a faptului că relațiile dintre Rusia și statele Uniunii Europene s-au înrăutățit.
Bulgarii vor să-i țină departe pe jihadişti și refugiați
Între timp, mai la sud, în Bulgaria, se ridică un gard cu sârmă ghimpată de-a lungul graniței cu Turcia. Scopul administrației de la Sofia este să oprească afluxul de refugiați care vin din Orientul Mijlociu și să limiteze riscul ca în țară să pătrundă jihadişti din Siria și Irak.
„Zidul a revenit”, cel puțin metaforic, a declarat David Priestland, profesor de istorie sovietică la Universitatea Oxford. „Erau nenumărate în timpul Războiului Rece. Credeam că am scăpat de ele, însă acum apar din nou”, a continuat el.
Motivele sunt de două feluri, susține profesorul: „Vedem parțial o militarizare a granițelor și, de asemenea, vedem ziduri ridicate pentru a limita mișcarea oamenilor. Nu trăim într-o lume minunată a liberului schimb și mișcării neîngrădite, așa cum părea în anii ’90 că se va întâmpla. Nu s-a întâmplat asta”.
Este greu să nu fii de acord, susține autorul articolului, care arată că zidul bulgarilor este un proiect la fel de ambițios ca cel al Statelor Unite, când americanii și-au întărit granița cu Mexic.
Astfel, granița dintre Bulgaria și Turcia va fi monitorizată de aproximativ 1.500 de polițiști de frontieră.
Editorialistul a catalogat acest proiect drept o „monstruozitate” și că nu va face decât să îi determine pe refugiați să caute rute mult mai periculoase de călătorie.
Mai mulți imigranți vor alege calea maritimă în locul celei terestre, ceea ce crește riscul de producere a unor tragedii precum cea din Marea Mediterană de acum o săptămână, când o navă supraaglomerată a naufragiat, iar circa 800 de refugiați au murit.
Citeşte şi: (CRONOLOGIE) Mii de persoane și-au pierdut viața în Marea Mediterană în ultimii 2 ani
Și Polonia își fortifică granița
În altă parte, la nord de Bulgaria, o altă graniță este fortificată pe același motiv. În Polonia, în apropierea orașului Gdansk, autoritățile plănuiesc să ridice o construcție masivă pe locul în care, până acum câteva luni, zona de limitare devenise din ce în ce mai permisivă.
Polonezii vor să construiască turnuri de supraveghere înalte de 50 de metri, pentru a monitoriza granița de 200 de kilometri pe care o are cu teritoriul rus Kaliningrad, care, crede guvernul de la Varșovia, este puternic înarmat de către Moscova.
Stuart Elden, profesor la Universitatea Warwick specializat în probleme teritoriale contemporane, susține că un factor determinant pentru acest fenomen este și faptul că „ridicarea de ziduri” e contagioasă.
„A existat o tendință notabilă în ultimii ani. Pentru că unele state le-au construit, altele au procedat la fel. Transmite un mesaj la nivel intern și, totodată, unul adresat țărilor din vecinătate. Este o mișcare retrogradă, de modă veche, dar cu greu poate trece neobservată”, a menționat acesta.
La rândul ei, Kalypso Nicolaidis, expert în integrarea europeană, susține că în toate cele trei cazuri – Ucraina, Bulgaria și Polonia – guvernele sunt vinovate că iau decizii efective care aduc rezultate doar pe termen scurt.
Citeşte şi: Zidul de pe Prut: Cât ar costa integrarea Republicii Moldova?
„Oamenii nu prea înțeleg că trebuie rezolvat de fapt ce se întâmplă la sursă. Trebuie să te confrunți cu Rusia, cu problemele care îi determină pe oameni să plece din Orientul Mijlociu și Africa – e mult mai eficient. Însă în mintea cetățenilor, zidurile au o anumită calitate imaginară, cu care politicienii tind să rezoneze. Pentru că pare soluția mai ușoară”, a explicat ea.