Are 34 de de ani şi deţine o rezervaţie naturală în Africa de Sud, lângă Johannesburg. Ultimii 11 ani şi i-a dedicat exclusiv creşterii şi îngrijirii leilor, adăpostind în propria rezervaţie circa 40 de lei, care-l iubesc şi-l acceptă ca pe un membru al comunităţii lor.
Este vorba despre Kevin Richardson, iar primul său contact cu frumoasele feline răpitoare l-a avut acum aproximativ 15 ani, când un leu l-a atacat în timp ce se plimba prin savană. Animalul l-a muşcat de câteva ori, dar nu foarte hotărât, după care s-a aşezat lângă el, ca şi cum l-ar păzi.
„A fost prima oară în viaţa mea când am crezut că voi muri. La început n-am înţeles de ce leul nu m-a ucis. În locurile unde m-au atins colţii săi am făcut nişte vânătăi, dar pielea nu mi-a fost perforată. Era evident că n-a vrut să mă ucidă”, a povestit Kevin zece ani mai târziu. Stând lângă leu, cu inima strânsă, se gândea cu regret că, dacă ar fi fost o pisică, poate că uriaşul animal l-ar fi confundat cu unul dintre puii săi. Aşa însă, îl păstra probabil „proaspăt”, ca să-l ucidă a doua zi, pentru că deocamdată nu-i era foame.
Mare i-a fost mirarea câteva zeci de minute mai târziu, când două leoaice au adus o gazelă până lângă leul care-l păzea plictisit. Acesta s-a sculat brusc şi a început să mănânce. Când masculul s-a săturat au început să mănânce şi leoaicele, iar leul s-a apropiat de el şi l-a împins cu botul spre gazelă. „Atunci mi-a trecut prin cap că mă consideră un membru al familiei. Nu ştiam ce să fac. Am mers încet, în patru labe, până lângă leoaice, dar n-am îndrăznit să mă ating de gazelă. Nu ştiu cât a trecut până când s-au dus toţi trei şi s-au culcat la umbră. Am rămas singur cu rămăşiţele gazelei şi cu greu am îndrăznit să mă îndepărtez.”
Acela a fost momentul de cotitură din viaţa sa, devenind foarte interesat şi atras de lei. A început cu studierea comportamentul felinelor, apoi s-a specializat pe dresarea acestora. În prezent, a devenit atât de priceput încât acum poate să dreseze un leu chiar dacă acesta nu mai este chiar tânăr. Totuşi, pentru satisfacţia lui, preferă să se ocupe de dresarea acestora încă de când sunt mici. Cu aceştia dezvoltă o relaţie de „frăţie”, care, spune el, dăinuie toată viaţa. Dar nu numai leii sunt prietenii săi. Kevin reuşeşte să le inspire încredere şi altor animale, precum leoparzii, gheparzii sau hienele. Fiarele îl acceptă atât de evident, încât unele îi dau voie chiar să le ţină puii în braţe şi să se îndepărteze cu ei, ceea ce niciun animal sălbatic nu face în mod obişnuit.