Campionatul Mondial de fotbal întotdeauna a reprezentat o culme spre care fiecare fotbalist a visat să o atingă atunci când s-a apucat să joace fotbal.
Din păcate, nu toți marii fotbaliști au reușit să ajungă la un Turneu Final Mondial, sau dacă au ajuns, nu fiecare dintre ei a și convins.
Publicația engleză ”The Guardian” a publicat un top cu 100 de jucători care au marcat istoria Campionatelor Mondiale, realizat de către mai mulți experți, în frunte cu vedetele fotbalului mondial Lothar Mathaus și Zico.
Citește și: (FOTO) CM 2014: Top 100 jucători ai Cupelor Mondiale (100-81)
Astăzi continuăm prezentarea jucătorilor, de la locul 80 la 61:
80. Gianni Rivera, Italia – 1962, 1966, 1970, 1974 (9 meciuri – 4 goluri). Este unul dintre puținii jucători care a prins 4 Mondiale. Cel mai bun al său a fost cel din 1970, când Italia a ajuns în finală. A fost decisiv în sfertul cu Germania de Vest, când a marcat golul victorios într-un 4:3 de poveste.
79. Didi, Brazilia, 1954, 1958, 1962 (15 meciuri – 3 goluri). Un conducător de joc recunoscut pentru forța și tehnica sa. A câștigat titlurile mondiale în ’58 și ’62, iar la primul triumf a fost desemnat jucătorul turneului datorită paselor și loviturilor libere care l-au consacrat.
78. Jay-Jay Okocha, Nigeria – 1994, 1998, 2002 (9 meciuri – 0 goluri). Era atât de bun încât l-au numit de două ori Jay. Okocha e unul dintre cei mai tehnici fotbaliști ai tuturor timpurilor, surprinzând întotdeauna prin deciziile sale în joc și părând că întotdeauna inventează ceva nou. A făcut parte din una din cele mai bune generații ale Nigeriei, care a ajuns în optimi de două ori cu el în teren.
77. Teofilo Cubillas, Peru – 1970, 1978, 1982 (13 meciuri, 10 goluri). O legendă a fotbalului sud-american și probabil cel mai mare fotbalist din istoria Peru, Cubillas este unul dintre cei doi fotbaliști care a marcat 5 goluri la două Mondiale diferite.
76. Gică Popescu, România – 1990, 1994, 1998 (13 meciuri, 0 goluri). A trecut de faza grupelor la toate Mondialele și a fost un adevărat stâlp al apărării. Un fotbalist cunoscut pentru calmul și echilibrul său extraordinar, Popescu a strâns 115 selecții pentru tricolori, fiind căpitan după retragerea lui Gică Hagi.
75. Leonidas, Brazilia – 1934, 1928 (5 meciuri, 8 goluri). Brazilianul denumit ”Diamantul Negru” a fost omul care a adus Brazilia în prim-planul fotbalului mondial în 1938, când a marcat de 7 ori și a adus echipei sale bronzul. Este unul dintre pionierii fotbalului, tehnica sa desăvârșită și eleganța fiind caracteristică tuturor liderilor Braziliei care i-au urmat.
74. Elias Figueroa, Chile – 1966, 1974, 1982 (9 meciuri, 0 goluri). Pele a spus despre el că este cel mai mare fundaș al Americilor din istorie. În 1974 a fost numit drept cel mai bun fundaș al turneului și este unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria Chile.
73. Ruud Krol, Olanda – 1974, 1978 (14 meciuri, 1 gol). A jucat două finale, dar le-a pierdut pe ambele. A fost un jucător foarte versatil, putând juca pe mai multe posturi, acolo unde era nevoie de el.
72. Frank de Boer, Olanda – 1994, 1998 (11 meciuri, 0 goluri). Este al doilea cel mai selecționat jucător în istoria Olandei, după Van der Sar. În 1994 a ajuns până în semifinale, când ”Portocala Mecanică” a fost eliminată la lovituri de departajare de Brazilia. În sferturi i-a dat o pasă de 60 de metri lui Dennis Bergkamp, care a marcat golul victoriei cu Argentina și una dintre cele frumoase reușite din istoria Mondialelor.
71. Helmuth Rahn, Germania de Vest – 1954, 1958 (10 meciuri, 10 goluri). A marcat o dublă în finala din 1954, când Germania a întors scorul de la 0:2 și a câștigat titlul. A fost decisiv și în sferturile din ’58, când a marcat singurul gol împotriva Iugoslaviei, calificându-și echipa în careul de ași.
70. Alcides Ghiggia, Uruguay – 1950 (4 meciuri, 4 goluri). ”Doar trei oameni în istorie au reușit să aducă liniștea pe Maracana: Papa, Frank Sinatra și eu”, spunea Ghiggia. Și n-a exagerat cu nimic, el marcând golul din minutul 79 de pe Maracana, în meciul contra Brazilie, care aducea un nou titlu Uruguayului.
69. Juan Schiaffino, Uruguay – 1950, 1954 (9 meciuri, 5 goluri). A fost ales jucătorul turneului în 1950 și a marcat golul egalării în meciul cu Brazilia, care a adus titlul mondial. A reușit să joace și pentru Italia, în preliminariile din 1958, nu a mai ajuns însă la Turneul Final.
68. Obdulio Varela, Uruguay – 1950, 1954 (7 meciuri, 2 goluri). A fost liderul naționalei care a luat titlul mondial. Înainte de meciul decisiv cu Brazilia, când în tribunele Maracana erau 170 de mii de brazilieni, le-a cerut colegilor săi să ”nu ridice capul spre tribune” și să uite de tot pe durata meciului.
67. Grzegorz Lato, Polonia – 1974, 1978, 1982 – (20 de meciuri, 10 goluri). A făcut parte din ”Generația de Aur” a Poloniei, cu care a câștigat titlul olimpic în 1972. În 1974 a adus bronzul mondial pentru Polonia, prin golurile sale, inclusiv în finala mică, împotriva Braziliei. A repetat performanța și în 1982, chiar dacă nu a fost atât de decisiv pentru naționala sa precum 8 ani înainte.
66. Paul Gascoigne, Anglia – 1990 (6 meciuri, 0 goluri). A fost om de bază în naționala care a ajuns în ’90 până în semifinalele Copa del Mondo, dând pasa decisivă pentru golul lui Platt din sferturi, împotriva Belgiei.
65. Andres Iniesta, Spania – 2006, 2010 (7 meciuri, 2 goluri). Andres a fost omul ce a adus primul și singurul Mondial din istorie pentru Spania, prin golul din prelungirile finalei cu Olanda. Se va număra și printre liderii naționalei care în această vară își va apăra titlul, iar tehnica sa desăvârșită și pasele luminoase se pot dovedi decisive în realizarea obiectivului.
64. Carles Puyol – 2002, 2006, 2010 (14 meciuri, 1 gol). Dacă Xavi și Iniesta au fost creierul campioanei mondiale din 2010, atunci Puyol a fost inima. Un fundaș central care a dat multă siguranță echipei, Puyol a marcat și golul decisiv din semifinala cu Germania.
63. Fritz Walter, Germania – 1954, 1958 (10 meciuri, 5 goluri). Cel al cărui nume este purtat astăzi de stadionul din Kaiserlsautern, a fost unul dintre cei mai importanți oameni care au adus Germania în fotbalul mare, contribuind din plin la titlul mondial din ’54 și la atingerea semifinalelor, 4 ani mai târziu.
62. Giuseppe Bergomi, Italia – 1982, 1986, 1990, 1998 (13 meciuri, 0 goluri). Avea doar 18 ani când juca în finala din 1982 și câștiga titlul mondial. Din 1991 nu a mai fost convocat la națională, ratând Mondialul din 1994. S-a întors însă în 1998, când avea 34 de ani.
61. Gică Hagi, România – 1990, 1994, 1998 (12 meciuri, 3 goluri). Cel mai mare fotbalist al României și unul dintre cei mai mari ai Europei de Est, Hagi a avut apogeul carierei în ’94, când a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri din istorie, în meciul cu Columbia și când a jucat magic în optimi, împotriva Argentinei. Din păcate, România s-a oprit în sferturi, la loviturile de departajare cu Suedia. Episod despre care ”Maradona din Carpați” a spus că este cel mai dureros din cariera sa.
Cu următorii jucători din top vom reveni mâine.
Vă reamintim că cele mai noi și bune știri despre Campionatul Mondial din Brazilia le puteți afla accesând tagul CM 2014.