În primăvara lui 2013, după ce Filat își cerea scuze de la Plahotniuc pentru că l-a făcut criminal, locul căruia este la pușcărie, iar ulterior i s-a interzis să fie premier, am spus că individul ăsta nu mai are niciun fel de viitor în politică.
Chiar făceam o comparație atunci, cred că un pic nereușită, cu „Prostănacul” Mircea Geoană. Fostul candidat la Președinția României, chiar președinte timp de câteva ore, s-a ales cu această titulatură după o serie de gafe penibile pe care le-a făcut și care i-au distrus o carieră politică foarte promițătoare. Totuși, Mircea Geoană a rămas mic copil pe lângă „al nostru” Vladimir Filat.
În aprilie 2013 Filat a avut o mare șansă de a se retrage din politică și de a rămâne cu o imagine relativ bună în memoria cetățenilor.
2013-2015: Sinuciderea
Din păcate, aroganța, lăcomia, revanșismul și nu în ultimul rând prostia, l-au ținut pe acest individ în continuare în politică.
Dintr-un politician relativ ok, care mai era acceptat prin cancelariile occidentale, pe la București și Washington, Filat a făcut tot posibilul să-i calce pe urme lui Plahotniuc, făcând de atunci enorm de mult rău Republicii Moldova.
A pactizat cu Al Capone de Grozești și împreună au început să jefuiască Moldova așa cum doar prin anii ’90 mai era posibil. Doar că, spre deosebire de Plahotniuc, Filat a rămas același „Prostănac”, prădând fără acoperire, băgându-și rudele la înaintare și comițând jafurile sub stricta supraveghere a lui Zumbreanu, Chetraru și Gurin.
Însă ușor-ușor a început să devină foarte vulnerabil. Leancă, cel pe care-l credea un copil de mingi ascultător al său, a fost măgulit de șoaptele lui Plahotniuc, așa că în doar câteva luni a pierdut controlul Guvernului.
Apoi, după ce a început să piardă bruma de putere pe care o mai avea, foștii săi parteneri, precum Usatîi sau Platon, au început să se răzbune pe el din cauza promisiunilor neîndeplinite atâta timp cât a fost premier.
Începând cu vara lui 2014, Filat a început să fie bombardat puternic din 3 direcții, de la doi foști parteneri, Usatîi și Platon și de la al treilea – pe care îl considera încă actual -, Plahotniuc.
Iarna lui 2015 – speranța că mai poate reveni
Nu a înțeles însă nici atunci că cel mai bine e să facă un pas în spate, să-și pregătească retragerea, care chiar dacă nu mai era deloc onorabilă, măcar n-ar fi fost penibilă. Dar nu, el a insistat în continuare.
A făcut tot posibilul ca Leancă să nu mai fie premier. E drept, acolo a contribuit din plin și Plahotniuc, care a avut tot interesul să destrame PLDM și să-și creeze încă un partid satelit.
L-a băgat în față pe un Gaburici, pe care ulterior tot el l-a lucrat, sperând că poate-poate cumva ajunge din nou premier. Între timp a rămas fără doi deputați, ratingul i-a căzut și mai mult, apropiindu-se de cel al lui Plahotniuc, dar individul n-a cedat.
Iulie 2015 – umilința supremă
În continuare, cu un zel demn de cauze mult mai nobile, a încercat să revină în prim-planul politicii. Și-a închipuit că poate-poate se strecoară din nou în clădirea Guvernului. A început să iasă cu declarații tari, să-și dea aere, și-a pus la treabă puținele slugi din presă care i-au mai rămas, în încercarea de a deveni din nou premier.
Doar că Plahotniuc n-a uitat ce s-a întâmplat în 2013, așa că l-a umilit crunt, lansând câteva atacuri dure și dându-i clar de înțeles că n-are nicio șansă. Cel mai clar semn a fost arestarea rudelor sale apropiate, care-i și administrau o parte din afaceri.
Luni, 20 iulie, Filat a început să se laude tuturor că el o va propune la funcția de premier pe Maia Sandu. Nu cred că și-a dorit vreodată ca Sandu să ajungă cu adevărat în fruntea Guvernului, însă după cum spunea chiar el: „Dacă Plahotniuc nu mă vrea pe mine, atunci să fie Maia Sandu”.
Numai că Plahotniuc nici de data asta n-a cedat, iar întâmplarea cu Juravschi de marți, a doua zi, n-a fost deloc întâmplătoare.
A dat cu piciorul și-n ultima șansă
Filat avea o ultimă șansă acum. Una ivită din senin. Se numea Maia Sandu. Dacă mai avea măcar un pic de bărbăție și demnitate în el, ar fi putut face un bine pentru Republica Moldova, ținând de această candidatură, una care cu siguranță ar fi fost salutată de popor.
Maia Sandu putea fi o șansă nu doar pentru Moldova, nu doar pentru PLDM, dar chiar și pentru Filat, cel care nu merita o astfel de șansă.
Pentru că Maia Sandu era persoana apreciată de Occident, apreciată de cetățeni, respectată, care ar fi putut pune piciorul în prag în fața dezmățului plahotniucist.
Dar deja cum ne-a obișnuit, Filat s-a mai umilit încă o dată. Asta a fost umilința supremă dar și distrugerea completă a partidului pe care are impresia că-l mai conduce.
Acest individ este de departe cea mai mare dezamăgire politică din istoria de 25 de ani de independență. Unul care prin lașitatea, aroganța și prostia sa a făcut ca astăzi Moldova să fie captivă total lui Plahotniuc.
Filate, pleacă, lasă-ne! Cu cât mai mult te încăpățânezi să rămâi în politică, cu atât mai mult rău faci Moldovei, dar chiar și ție personal.
Nu te amăgi cu faptul că Plahotniuc te va mai ține în libertate câteva luni, cât mai are nevoie de tine, pentru a ajunge președinte. Du-te acum, renunță!
Alex Cozer