Estul Ucrainei este un loc periculos pentru minorităţi. De la începerea tensiunilor separatiste în Doneţk, tot mai mulţi membri ai comunităţilor de minorităţi se gândesc să se mute.
Leonid Krasnopolksi şi-a regăsit rădăcinile evreieşti în Doneţk abia în urmă cu zece ani, pentru că în epoca sovietică familia sa nu a putut să îşi afirme religia. Intrarea în comunitatea de 15.000 de evrei din Doneţk îl include însă într-o categorie de risc, scrie The Independent.
„Mi-e frică şi să merg pe stradă. Altă dată, locul acesta era paşnic şi sigur, însa acum nivelul infracţiunilor şi numărul crimelor a crescut. Situaţia este foarte similară cu cea din Balcani dinainte de război”, mărturiseşte acesta.
Krasnopolksi susţine că s-a gândit să se mute în altă zonă, însa nu este o decizie uşoară. „Nu este uşor să-ţi laşi apartamentul, familia, locul tău”.
Doneţk a fost mereu un oraş cosmopolit. A fost fondat în secolul XIX de un antreprenor galez şi găzduieşte comunităţi importante de evrei, greci, azeri, armeni, georgieni şi tătari. Mulţi dintre aceştia mărurisesc că nu se mai simt în siguranţă şi se gândesc să plece.
ONU a arătat la începutul săptămânii că în urma crizei din Ucraina aproximativ 10.000 de persoane au fost dezrădăcinate şi numărul lor este în creştere. Oamenii spun că se tem de persecuţie din cauza etniei sau religiei.
Unele evoluţii periculoase au fost deja semnalate. Când separatiştii pro-ruşi au preluat controlul Doneţkului, au apărut pliante atribuite lor, în care evreilor li se cerea să se înregistreze ca evrei şi să plătească o taxă specială.
Evreii sunt tensionaţi şi centrele lor culturale şi sinagogile sunt păzite de persoane înarmate. N-ar fi prima dată când sunt persecutaţi. Înainte de al Doilea Război Mondial, evreii ucraineni erau cea mai importantă minoritate în zonă, însa numărul lor, ce atingea odinioară trei milioane, s-a redus, prin persecuţie şi imigraţie, la sub 70.000 în zilele noastre.
O altă minoritate înspăimântată de ce va aduce viitorul este cea a tătarilor, care trăiesc aici de sute de ani. Tătarii din Crimeea au fost persecutaţi în timpul lui Stalin şi abia li s-a permis reîntoarcerea în anii ’80. Tătarii din Doneţk îşi doresc ca regiunea să rămână parte a Ucrainei.
„Dacă compari Rusia şi Ucraina, situaţia e mult mai bună aici. Avem mai multe drepturi. A fost mereu foarte paşnic aici. Oamenii sunt foarte toleranţi cu musulmanii. Aici în Ucraina putem construi moschei noi”, explică Said Ismagilov, muftiul comunităţii tătare din Doneţk.
De când Crimeea a fost anexată de Rusia, au apărut rapoarte privind persecutarea tătarilor din peninsulă. A 70-a aniversare a deportării în masă a tătarilor crimeeni, organizată duminică, a fost întreruptă de elicoptere militare.
„Deja nu mai permit tătarilor crimeeni să ţină acest miting pentru a-şi aminti morţii. Este un moment foarte trist”, spune Ismagilov. Muftiul are însă speranţa că Guvernul ucrainean va reuşi să rezolve situaţia înainte ca oamenii să fie forţaţi să se mute.
Există însă rapoarte despre atacuri ce au loc împotriva comunităţilor mai vulnerabile. Romii care trăiesc în jurul oraşului s-au trezit cu casele răvăşite de persoane necunoscute. Turcii mesetini, veniţi aici după ce au fost persecutaţi în URSS, se tem şi ei. Studenţii africani şi arabi de la universitatea medicală din Doneţk îşi fac planuri deja de întoarcere acasă.