Dacă Rusia nu impunea restricții iar banii nu se furau cu nerușinare din haznaua statului, Republica Moldova ar fi reușit în anul 2015 să atenueze căderea exporturilor totale cu aproape 10 puncte procentuale, iar pentru anul 2016 majorarea de 9,4% ar fi fost posibil de îmbunătățit până la 12,6%, susține într-a analiză, Stas Madan, seful Departamentului studii de piață şi cercetări de la Business Intelligent Services, citat de Mold-Street.
În contextul sintetizării primilor doi ani de implementare a Acordului de Liber Schimb cu UE, tot mai frecvent pot fi semnalate tentative de discreditare a acestuia. Și cum de facto Acordul de Liber Schimb este în beneficiul țării noastre și conferă o gamă întreagă de oportunități pentru o bună dezvoltare ,în condiții de competitivitate, oponenții Acordului invocă o suită de argumente cu un profund caracter propagandistic.
Cele mai notorii linii de subiecte voalate la momentul actual după 2 ani de implementare de DCFTA sunt:
– Embargourile rusești și impunerea de taxe vamale sunt din cauza semnării DCFTA
– La scurt timp după semnarea DCFTA s-a produs Furtul Miliardului
– În rezultatul DCFTA piața locală este invadată de mărfuri europene
Este de menționat că Acordul de Liber Schimb cu UE nu aduce situații conflictuale sau contradicții cu Acordul de Liber Schimb al RM din cadrul CSI potrivit rigorilor internaționale, embargourile impuse de Rusia fiind aplicate contrar tuturor normelor comerciale internaționale.
Prin urmare, afirmațiile că Moldova a pierdut o parte din piața rusă din cauza DCFTA sunt lipsite de substanță. De altfel, și motivele oficiale invocate de Rusia și anume teama de reexporturi prin intermediul Moldovei sunt un pic stranii. Dacă analizăm dinamica exporturilor din perioada 2011-2015 putem observa că în fiecare an ponderea reexporturilor în total exporturi către Rusia a fost de circa 60%, iar cea mai mare parte a acestora sunt reexporturi clasice. În perioada 2014-2015 căderea acestor reexporturi era inevitabilă având în vedere multiplele sancțiuni reciproce dintre UE și Rusia care au restricționat fluxurile comerciale.
O altă legătuă profund tendențioasă este invocarea faptului că Furtul Miliardului s-a produs la scurt timp după semnarea DCFTA. De altfel, anume frauda bancară, care a fost urmată de o depreciere semnificativă a leului, de scăderea puterii de cumpărare a populației, dar mai ales obstrucționarea substanțială a accesului la finanțe, pecum și instabilitatea politică, sunt factorii principali care au împiedicat Republica Moldova să fructifice pe deplin oportunitățile oferite de Acordul de Liber Schimb.
În acest sens, problematica accesului la finanțări a fost un factor de constrângere de o amploare enormă care a frânat creșterea exporturilor și valorificarea oportunităților pe piața UE. Pe de o parte, după devalizările din sectorul bancar BNM a fost nevoită să majoreze succesiv rata de bază de la 3,5 pînă la 19,5%, precum și majorarea substanțială a normei rezervelor minime obligatorii în monedă națională pînă la 35%, factori care au transformat procesul de obținere a unui credit într-o misiune aproape imposibilă.
Pe de altă parte, înghețarea finanțărilor externe a limitat substanțial accesul agenților economici la resursele internaționale cu dobânzi acceptabile și inferioare pieții. Or, acest context descris s-a produs în perioada în care companiile pentru a iniția exporturi în UE sau a extinde aria de derulare a acestora ar fi avut nevoie de capital la costuri rezonabile fie pentru efectuarea unor investiții, fie pentru finanțarea capitalului circulant.
Datele de facto arată că în anul 2015 portofoliul de credite destinate agenților economici a scăzut cu 2,8 miliarde Lei, iar în 2016 cu alte 3,8 miliarde. Totodată, estimările privind valoarea creditelor efectiv acordate arată că în 2015 companiile au asimilat cu circa 7,5 miliarde Lei mai puțin comparativ cu parametrii din 2014, iar trendul de dezintermediere financiară a continuat și în 2016 când băncile au acordat companiilor ce operează în Moldova credite în valoare agregată de 17,9 miliarde lei sau cu 3,7 miliarde mai puțin față de anul 2015 și cu peste 11 miliarde mai puțin raportat la anul 2014. În același timp, peste 2/3 din portofoliul de credite pe sectorul bancar este asimilat de companii angajate în operațiuni de export-import, iar dacă business-ul autohton ar fi reușit să asimileze în primii 2 ani de implementare a DCFTA un nivel al creditării similar celui din 2014, exporturile spre UE ar fi putut crește adițional cu 100 -150 milioane dolari anual.
Estimările arată că în cazul lipsei restricțiilor Federației Ruse, precum și a fraudei bancare, care a avut efecte devastatoare asupra accesului la finanțe a business-ului autohton, chiar și în condițiile unei conjuncturi internaționale dificile (devalorizarea monedelor și recesiunea economică a partenerilor din est, scăderea semnificativă a prețurilor internaționale la produsele de bază), Republica Moldova ar fi reușit în anul 2015 să atenueze căderea exporturilor totale cu aproape 10 puncte procentuale de la -15,9% de facto la doar -7,3%. În același timp, exporturile spre UE, care în anul 2015 au scăzut valoric în USD cu 2,3% ar fi continuat creșterea cu circa 5,7%, iar pentru anul 2016 majorarea de 9,4% ar fi fost posibil de îmbunătățit până la 12,6%. Asta în condițiile în care s-ar fi pornit de la o bază de comparație mai înaltă a anului 2015.