Reacţia majorităţii celor care au privit cum preşedintele rus Vladimir Putin a încălcat suveranitatea unei alte naţiuni, Ucraina, a fost una de surpriză. Se putea simţi acelaşi şoc şi din remarca fostului secretar de Stat, Hillary Clinton: „E ceea ce a făcut Hitler în anii ’30”.
Surpriza vine pentru că, în zilele noastre, amintirile s-au estompat şi nu ne mai amintim bine cum arată şi acţionează tiranii.
Dar Putin este un tiran, la fel ca şi Stalin şi toată lumea trebuie să înveţe să distingă cele câteva trăsături comune tiranilor, scrie Forbes.
Clinton a fost surprinsă din două motive: că Putin îndrăzneşte să invadeze Ucraina şi că evocă Al Doilea Război Mondial. Este la fel de şocant pentru fostul sef al diplomaţiei americane cât şi pentru publicul larg.
Prea multe persoane se gândesc la naţiuni precum Rusia, China şi Germania doar prin perspectiva zilei de azi, în vreme ce istoria este o chestiune peste care s-au aşternut praful şi uitarea, scrie sursa citată.
S-a uitat ce s-a întâmplat înainte de 1989, sau chiar în 1989, când au avut loc evenimentele din Piaţa Tienanmen şi filosoful Francis Fukuyama a publicat „Sfârşitul istoriei”.
Fukuyama susţinea atunci că luptele ideologice majore s-au încheiat. Toată lumea a început să trateze istoria precum o valiză cu un conţinut jenant, care e mai bine să fie lăsată deoparte.
De ce procedează astfel? Unii diplomaţi, precum Clinton, se tem că vor fi priviţi ca relicve ale Războiului Rece. Economiştii evită istoria pentru că sunt pragmatici optimişti. În SUA, începând cu clasa a cincea, profesorii descurajează subtil elevii să mai folosească termeni precum sovietic, comunist, Comintern, ţar, fără a da explicaţii.
O parte a problemei amneziei auto-induse este bunăvoinţa de care au dat dovadă statele în cauză. Germania şi Japonia s-au comporta bine după 1945, aşa că toată lumea presupune că statele se vor comporta, fără greş, tot mai bine.
Deceniul trecut, Andrei Shleifer, profesor de economie la Harvard, scria despre Rusia ca fiind „o ţară normală” ce a făcut trecerea de la Imperiul Răului comunist la economia de piaţă, într-o adevărată „transformare”.
Asemenea impulsuri sunt de înţeles, dar nu este chiar plăcut să vezi cum valiza istoriei, pe care ai făcut-o pierdută la aeroport, îţi soseşte în pragul casei.
Din fericire, scrie sursa citată, este posibil să-ţi revii din amnezia istoriei. Anumite trăsături istorice sunt evidente în comportamentul Guvernului rus:
– Petrolul alimentează comportamentul agresiv. Fără resursele de energie, Putin nu ar putea să se joace de-a agresiunea la scară atât de mare. Lucrarea „Paradoxul abundenţei: Boomurile petroliere şi petro-statele”, a lui Terry Lynn Karl, vorbeşte despre influenţa corozivă a acestei rezerve asupra unei societăţi şi arată cum bogăţia generată de petrol trebuie însoţită de un stat de drept pentru a avea efecte economice pozitive.
– Bătăuşii câştigă deseori. Când Putin a dispus arestarea industriaşului Mihail Hodorkovski, pe baza unor acuzaţii fabricate, Hodorkovski a fost pus într-o cuşcă, literalmente, la proces. Condamnarea sa şi anii petrecuţi în închisoare au demonstrat cât de mult tolerează oamenii un lider ca Putin.
– Istoria Rusiei este dură. Crearea Germaniei de Est, după al Doilea Război Mondial, şi condiţiile în care est-germanii au trăit, au ieşit din amintirile multora. O privire înapoi la arhivele regimului est-german şi relaţia sa cu Kremlinul poate arunca lumină asupra culturii anihilante în care s-a format fostul ofiţer KGB, Vladimir Putin.
În fine, pentru a înţelege dimensiunea aroganţei de care sunt capabili liderii ruşi, scrie sursa citată, trebuie citită lucrarea „Stalin: Curtea ţarului roşu”, unde Simon Sebag Montefiore face portretul lui Iosif Stalin şi al tiraniei sale.
Cum în zilele noastre se citeşte mai mult o carte erotică, „Fifty Shades of Grey”, publicul larg ar putea să guste sadismul predecesorului lui Putin. Cel mai important în cartea lui Montefiore este însă că te învaţă ce este un tiran – ca să-l poţi recunoaşte.