Nici n-au reușit bine Plahotniuc și Dodon să-și voteze mixtul în Parlament, că a și început „războiul” între ei. Rând pe rând, Rogozin, trupele ruse din Transnistria și chiar propaganda rusească i-au „poziționat” pe cei doi pe „baricade” diferite.
Trusturile propagandistice deținute de cei doi au avut grijă să adâncească și mai mult falia care-i „desparte”, remarcând cât de aprig luptă „proeuropeanul Plahotniuc” cu „prorusul și apărătorul valorilor tradiționale Dodon”. Parcă nici n-au votat cei doi, mână-n mână, cu un cinism rar întâlnit, mixtul de joi.
Adevărul e că Plahotniuc și Dodon au acum nevoie unul de altul ca de aer. Primul, pentru că îi trebuie un nou Filat, al doilea, pentru că are nevoie să creeze un rău imaginar în a cărui cârcă să-și pună propria neputință.
Citisem recent unele comentarii, precum că Plahotniuc și-ar transfera puterea către Dodon. Că ar da Moldova Rusiei în schimbul asigurării propriei securități. Adevărul e că indivizi precum Plahotniuc nu cedează niciodată puterea de bună voie, mai ales atunci când a fost obținută atât de greu și cu atât de multe sacrificii.
Nu sunt de acord nici cu ideile precum că după votul mixt Plahotniuc a obținut ce a vrut de la Dodon și va începe să-i distrugă acestuia imaginea și partidul până la alegerile din 2018. Plahotniuc are acum nevoie de Dodon cel puțin la fel de mult cum a avut nevoie și de Filat. Din două motive. Filat i-a furnizat de fiecare dată mandatele care să-l mențină la putere, dar, și mai important, i-a folosit pe post de „marele rău”, din cauza căruia lucrurile nu funcționează în țară. „Filat a furat miliardul, Filat e vinovat de corupție, din cauza lui Filat e rău”. Așa a spus întotdeauna prin gura presei, analiștilor și colegilor săi de partid.
Acum PD-ul identifică un nou rău: Rusia. „Rușii bagă strâmbe cu Transnistria, ei și l-au făcut președinte pe Dodon, ei au furat miliardul, din cauza lor lucrurile nu merg bine”. Așa-zisa luptă cu propaganda, cu Rogozin și trupele rusești fac parte din noul scenariu plămădit la GBC, care să fie folosit drept scuză pentru eșecuri, dar și pe post de sperietoare.
De cealaltă parte, Dodon a uitat de lupta cu corupția, nu mai cere miliardul înapoi, începând să pronunțe tot mai rar și singurul cuvânt care putea cumva să adie a rău despre Plahotniuc: „oligarhii”. În schimb el oferă electoratului său o aprigă luptă cu americanii, românii și europenii. Aici el îl prezintă pe Plahotniuc drept un „om al americanilor”, care nu-i permite lui să-și îndeplinească promisiunile electorale.
Cred că această retorică va continua până la alegerile din 2018, fără prea multe tensiuni adevărate între cei doi. Plahotniuc are nevoie de cineva care să-i asigure puterea și după următoarele alegeri, iar acesta poate fi doar Dodon. Pe PL și PLDM nu mai poate miza, așa cum este imposibil ca pe dreapta, în această perioadă, să construiască vreo forță care măcar să acceadă în Parlament și să mai și accepte colaborarea cu el.
Așadar, singurul furnizor de deputați, implicit de putere, rămâne PSRM-ul lui Dodon, care ar fi perfect să obțină la următoarele alegeri între 40 și 50 de mandate. Cu controlul total asupra statului și beneficiind de noua chichiță a „deputaților independenți” care vor apărea în urma votului mixt, PD-ului nu-i va fi prea dificil să încropească o nouă „coaliție”.
Să nu uităm experiența alegerilor locale din 2015, când Plahotniuc a apelat socialiști peste tot unde a avut nevoie pentru a controla consiliile raionale, nefiind refuzat practic niciodată.
Alex Cozer