Suntem martorii unui fenomen pe care omenirea nu l-a mai întâlnit niciodată: distrugerea unui sistem solar. Vinovată de sfârşitul acestuia este o stea muribundă, care pur şi simplu îşi vaporizează planetele care o orbitează.
Steaua, o pitică albă aflată pe moarte, este puţin mai mare ca Pământul, informează CBS care citează NASA.
Bucăţile din planeta pe care o distruge sunt de mărimea lui Ceres (cel mai mare corp ceresc din centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter). Ce-a mai rămas din planetă va dispărea, cel mai probabil, într-un milion de ani.
A privi moartea acestui sistem solar e ca şi cum am privi în viitor, văzându-ne propria moarte, spun oamenii de ştiinţă.
„E ceva ce niciun om nu a mai văzut până acum”
Primele imagini cu vaporizarea planetei au fost observate graţie telescopului Kepler, aparţinând NASA. „E ceva ce niciun om nu a mai văzut până acum”, a declarat Andrew Vanderburg, de la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian. „Vedem cum un sistem solar este distrus”, afirmă acesta.
„Ceea ce vedem sunt fragmente dintr-o planetă care se dezintegrează şi pierde masa, vaporizată de pitica albă”, a mai spus acesta pentru Space.com.
Pe măsură ce o stea îmbătrâneşte, înghite orice orbitează prea aproape de ea. Oamenii de ştiinţă spun că, în cazul sistemului nostru solar, Soarele va creşte în dimensiuni, înghiţind planetele Mercur, Venus şi, posibil, chiar Pământul, în decurs de cinci miliarde de ani.
Pitica albă, cum e cea care îşi distruge sistemul solar, e ultimul stadiu la care o stea de mărimea soarelui nostru ajunge.
Orice element mai greu decât hidrogenul sau heliul este atras în centrul piticei albe. Astronomii cred că planetele şi alte corpuri ce orbitează pitica albă îşi vor modifica orbitele sub acţiunea acesteia, ajungând să se ciocnească, moment în care bucăţi din acestea, dacă ajung prea aproape de stea, vor fi dezintegrate de gravitaţia sa.
Până acum, a fost vorba doar despre teorie, fiind prima oară când oamenii de ştiinţă pot vedea pe viu acest fenomen.
Pitica albă către care privesc astronomii se află la o depărtare de 570 de ani lumină, în constelaţia Fecioarei, iar planeta care o orbitează (sau ce a mai rămas din ea) se află faţă de steaua care o devorează la o distanţă de 837.000 de kilometri – de două ori distanţa de la Pământ la Lună.
„Nu putem avea o imagine clară a exoplanetelor, nu le putem înţelege, decât dacă înţelegem cum s-au format, cum evoluează şi cum mor”, a explicat si Francesca Faedi, astronom de la Universitatea Warwick din Anglia.