Cum ratează moldovenii piaţa europeană

Produsele „Made in Moldova” nu au reuşit să cucerească piaţa europeană, iar „colacul de salvare” şi fondurile UE n-au prea fost de folos.

Septembrie 2014 a adus noi speranţe producătorilor moldoveni. Intrarea în vigoare a Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană le-a deschis calea spre o nouă piaţă, dar şi spre un nou nivel de dezvoltare, standarde şi competiţie. Chiar dacă au fost constrânşi de embargoul rusesc, producătorii moldoveni nu au reuşit să valorifice cotele de export în UE, cifra ridicându-se la doar 30%. De ce totuşi produsele „Made in Moldova” nu au reuşit să cucerească piaţa europeană, iar ”colacul de salvare” şi fondurile UE n-au fost de folos?

Corupţia sufocă afacerile cu struguri şi mere

Toamna este cea mai rodnică şi mai aşteptată perioadă a anului. Agricultorii îşi strâng recolta, sperând la un profit maxim. În perioada sovietică, Republica Moldova era numită „grădina Uniunii”, deoarece avea o capacitate enormă de producere a fructelor şi legumelor, care era exportată de la Riga la Vladivostok. De exemplu, vinul din Moldova şi Georgia acoperea în proporţie de 80% necesarul pieţei sovietice. Această tradiţia s-a păstrat şi după proclamarea independenţei RM, iar Federaţia Rusă nu a ezitat să o folosească ca instrument de luptă cu Chişinăul, impunând repetate embargouri la produsele agricole pentru a tempera avântul de integrare în UE.

Embargou la vin, fructe, iar mai apoi şi la carne, ar fi fost foarte dure pentru producătorii moldoveni. Dacă oficialii de la Bruxelles nu decideau să semneze şi apoi să parafeze Acordul de Asociere cu RM-UE, care prevedea şi crearea unei zone de liber schimb între părţi prin aprobarea unor cote de export. Dar, se pare că acel „colac de salvare” european nu a ajutat semnificativ.

L-am întâlnit pe Ion Bivol din satul Costeşti, raionul Ialoveni, în toiul culesului roadei. El este unul din puţinii producători din Moldova care are acces pe piaţa europeană, având o linie de sortare şi ambalare a producţiei. Pe aproximativ 70 de hectare el cultivă struguri şi prune, iar principalele pieţe de desfacere sunt România şi Polonia. Cu toate acestea, Ion Bivol, care are o experienţă de 24 de ani şi a fost decorat cu ordinul „Gloria Muncii” pentru succesele obţinute nu se poate bucura de oportunităţile pieţei europene, deoarece este sufocat de cea mai mare problemă a ţării – corupţia. El a decis să prezinte pentru DW problemele agenţilor economici, despre care majoritatea se teme să vorbească deschis.

„Ştiţi de unde vin eu acum? De la Procuratură. Un funcţionar de la Procuratura Generală cu încă cineva de la Direcţia fraude economice a Ministerului de Interne mi-au intentat un dosar penal. Este o corupţie la nivel înalt, care în loc să ne apere, ne hărţuiesc şi ‘mulg’ bani din agenţii economici. Schema e simplă. Născocesc un dosar penal şi se apucă de lucru. Avem 70 de hectare plantate cu struguri şi prune, trei hectare de seră şi o casă de ambalare. Acum toţi banii de pe prune trebuie să-i dau celor de la Procuratură. Eu trebuie să fac evaziune fiscală, să amăgesc statul şi să le plătesc lor. Suferă toţi producătorii, direct sau indirect. Ei cer mită de 50 de mii de dolari. Eu de unde să iau aceşti bani? Mie nu-mi trebuie acest business. Mai bine pun un lacăt şi închid businessul”, spune frustrat producătorul.

Produsele moldoveneşti nu ating standardele pentru piaţa UE

În afară de corupţia cu care se confruntă producătorii din Republica Moldova, aceştia sunt nevoiţi să se conformeze cerinţelor ridicate ale pieţei europene. Astfel, lipsiţi practic de suport din partea statului şi a investiţiilor necesare, o altă problemă majoră este calitatea produselor moldoveneşti, care nu pot fi, deocamdată, competitive cu cele europene. La aceasta se adaugă şi calamităţile naturale, care afectează agricultura anual.

„Anul acesta am exportat numai o singură dată struguri în Polonia. Nu vom mai exporta pentru că nu avem marfă. Nu este anul strugurilor. Este greu, este problematic şi cerinţele sunt mari. Ne cer să cântărim fiecare strugure în parte şi noi suntem nevoiţi să exportăm în Belarus. Unica ţară din Europa cu o piaţă mai puţin capricioasă este România”, spune Ion Bivol.

În pofida acestor declaraţii, Ministerul Economiei a prezentat luna aceasta un raport cu privire la rezultatele obţinute în sectorul economic de la intrarea în vigoare al Acordului de Asociere/DCFTA. Potrivit documentului, odată cu implementarea DCFTA, Republica Moldova a exportat produse şi bunuri pe piaţa comună în valoare de peste 2,2 miliarde de dolari. Exporturile moldoveneşti către UE au atins o cotă de piaţă de 63,6% în 2016, cu aproximativ 13% mai mult decât în 2014, înainte de semnarea Acordului.

Ion Sula, fostul Ministrul al Agriculturii de la Chişinău, susţine că motivul nevalorificării cotelor de export îl constituie lipsa investiţiilor pe termen lung în agricultură, producătorii încă fiind necompetitivi pentru piaţa UE. În opinia sa Moldova acoperă cele mai mari cote la produsele de origine vegetală, ceea ce face ca statistica să arate bine.

„Ceea mai mare creştere a exporturilor de produse vegetale o avem la struguri. De exemplu în 2015 am exportat 9200 tone de struguri şi am valorificat întreaga cotă. Cu toate acestea, avem de lucru în alte domenii. Cred că pe termen scurt statul trebuie să se implice pentru a stimula investiţiile în domeniul infrastructurii şi tehnologiei. Pe termen lung este nevoie de a avea acces la surse financiare ieftine, în aşa fel ca producătorii să poată să investească şi să modernizeze tot lanţul de producere. O altă investiţie trebuie să fie făcută în dezvoltarea geneticii, astfel ca să avem soiuri competitive. Piaţa europeană este atractivă şi mare pentru ţara noastră, dar aici este nevoie de intervenţia statului ca să ridicăm acest nivel. În Moldova avem exemple de succes, dar numărul lor este foarte mic şi aceştia sunt primii paşi, care demonstrează că agricultura poate fi o afacere”, a declarat pentru DW Ion Sula.

Fără lapte, ouă şi carne moldovenească în UE

Intrând în vigoare la 1 septembrie 2014, Acordul de Asociere RM-UE avea misiunea de salvare a producătorilor moldoveni. Totuşi, se pare că Chişinăul nu a fost pregătit să intre cu succes pe piaţa UE. Lipsa unor strategii concrete şi viabile, au condus la rezultate minime. Dacă e să analizăm întreaga perioadă a acestor ani, fără a le separa, atunci nivelul de valorificare a cotelor de produse scutite de taxe la export, prevăzute în Anexa XV-A a Acordului de Asociere este de doar circa 30 %. Aceasta denotă faptul că propulsarea economică, odată cu crearea zonei de liber schimb UE-RM şi despre care se vorbea cu doi ani in urmă, rămâne în continuare doar o iluzie.

Adrian Ermurachi, analistul Institutului pentru Politici şi Reforme Europene, susţine că Moldova în continuare nu izbuteşte să exporte nici un lot de produse de origine animalieră, cum ar fi ouă, lapte, carne, iar principalul impediment nu sunt producătorii, ci autorităţile de la Chişinău.

„În cazul agenţilor economici a căror activitate este axată pe produse de origine animalieră barierele sunt preponderent din partea statului. Autorităţile publice în continuare nu reuşesc să ofere laboratoare acreditate şi dotate cu kituri necesare, care ar demonstra nivelul înalt al calităţii produselor de origine animalieră din Republica Moldova. Evident că există perioade de tranziţie şi nu din start este posibil exportul tuturor produselor. De aceste perioade de tranziţie s-a şi ţinut cont încă de la negocierea şi semnarea Acordului de Asociere, însă lipsa unui management eficient din partea autorităţilor responsabile de implementarea măsurilor fitosanitare, în mod special din partea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, accesul pe piaţa UE este tergiversat şi sunt create obstacole artificiale lipsite de obiectivitate pentru agenţii economici, care întrunesc deja criteriile de exportare a mărfurilor. Totodată, o problemă majoră rămâne şi lipsa resurselor financiare disponibile în buget, în mod special în contextul lipsei unui acord cu FMI şi blocării suportului bugetar de la UE şi Banca Mondială”, a declarat expertul.

Pe termen scurt, suportul oferit de Uniunea Europeană a fost o salvare pentru economia Republicii Moldova. Cu toate acestea, incapacitatea guvernaţilor de a valorifica acest ajutor pe deplin a pus în dificultate producătorii moldoveni. R. Moldova este totuşi o ţară preponderent agrară şi, în lipsa altor posibilităţi, produsele moldoveneşti rămân fie în frigiderele de păstrare, fie ajung prin diferite căi pe pieţele externe. Astfel, dacă guvernarea de la Chişinău nu îşi va regândi strategiile şi reformele, există riscul înrăutăţirii şi mai accentuate a situaţiei economice din ţară, iar produsele „Made in Moldova” să rămână doar o sintagmă în strategii.

Simion Ciochină, DW-Chișinău