Cum a ratat bugetul de stat miliarde de lei în urma spălărilor de bani rusești prin băncile din Moldova

Cum a ratat bugetul de stat miliarde de lei în urma spălărilor de bani rusești prin băncile din Moldova

Pe lângă epopeea miliardului furat, Republica Moldova a devenit cunoscută în întreaga lume și prin povestea zecilor de miliarde de dolari spălate prin băncile din țară.

Se știe cu siguranță de 18 miliarde de dolari, dar, conform presei ruse, prin băncile patriei s-ar fi spălat 46 de miliarde de dolari. Sume de-a dreptul exorbitante, care depășesc PIB-ul pe de la mulți la foarte mulți ani al Moldovei și care au contribuit la distrugerea aproape în totalitate a sistemului bancar moldovenesc.

Pe lângă prejudiciul uriaș de imagine adus Republicii Moldova, dar și sistemului bancar, puțini știu că bugetul de stat a pierdut miliarde de lei în urma acestei scheme. Miliarde care ar fi ajuns în bugetul de stat dacă nu s-ar fi efectuat o modificare legislativă care a redirecționat sute de milioane de dolari spre executori judecătorești.

Legea Tănase-Poalelungi

La  20 mai 2010, la inițiativa lui Alexandru Tănase, care era Ministru al Justiției atunci, Parlamentul adopta modificări la legea taxei de stat prin care mărimea taxei de stat se plafona la 25.000 lei pentru persoane fizice și 50.000 lei pentru persoane juridice.

Totodată se modifica art. 85 al. 4 din codul de procedură civilă, care stabilea: ,,În funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.”

Modificările au intrat în vigoare la 4 iunie 2010. Pentru a se asigura că aceste modificări vor trece, Tănase s-a înarmat cu susținerea lui Mihai Poalelungi – un promotor activ al proiectului la acea oră.

 La 2 iulie 2010, la inițiativa lui Tănase, Parlamentul votează „marea reformă” a activității executorilor judecătorești, printre care se stabilește:

 (2) Pentru documentele executorii cu caracter  pecuniar, onorariul executorului judecătoresc va fi calculat în  cotă procentuală din suma datoriei stinse, după cum urmează:

a) pentru sumele de pînă la 100.000 de lei, onorariul va constitui 10% din suma stinsă. În toate cazurile, cu excepţia documentelor executorii privind încasările periodice şi încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de  500 de lei. În cazul documentelor executorii privind încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de 200 de lei;

 b) pentru sumele cuprinse între 100.001 lei şi 300.000 de lei, onorariul  va fi de 10.000 de lei plus  5% din suma ce depăşeşte 100.001 lei;

c)  pentru sumele de peste 300.000 de lei,  onorariul va fi de 20  de mii  de lei  plus  3% din sumele ce depăşesc 300.000 de lei.

(3) Mărimea onorariului pentru documentele executorii cu caracter nepecuniar va fi stabilită în conformitate cu anexa la prezentul cod. 

 (4) În cazul încetării procedurii de executare în alte temeiuri decît cele indicate la alin. (1), onorariul va fi achitat după cum urmează: 

 a)  în cazul indicat la art. 83 lit. b)  – onorariul va fi achitat de debitor cu aplicarea coeficientului de 0,7 la mărimea obişnuită a acestuia;

b) în cazul indicat la art. 83 lit. e) – onorariul va fi achitat de creditor;

  c) în cazul încetării din viaţă, al declarării dispariţiei fără urmă sau al declarării decesului creditorului, cînd creanţa nu admite succesiunea de către succesorul său de drepturi,  onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de debitor;

d) în cazul încetării din viaţă, al declarării dispariţiei fără urmă sau al declarării decesului debitorului, cînd obligaţia nu admite succesiunea de către succesorul său de drepturi, onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de către succesorii de drepturi;

 e) în cazul indicat la art. 83 lit. g) – onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de creditor.

  (5) Executorii judecătoreşti pot negocia avansarea totală sau parţială a onorariului de către creditor, nu însă  şi să condiţioneze punerea în executare a documentelor executorii de achitarea anticipată a onorariului. 

Ca să fie mai clar, până la intrarea legii în vigoare, statul ar fi beneficiat de 3% din aceste sume uriașe spălate. După votarea ei, bugetul de stat beneficia doar de 25 de mii de lei în cazul persoanelor fizice și de 50 de mii de lei în cazul persoanelor juridice. În schimb, executorii urmau să ia comisioane uriașe.

De ce a fost nevoie de aceste modificări?

Imediat după modificările din vara lui 2010, mai exact în luna octombrie 2010, se începe transferul celor 18 miliarde de dolari din băncile ruse spre Europa, prin intermediul băncilor moldovenești, în special Moldinconbank.

De altfel, până astăzi puținii judecători onești au semnalat acest fapt, întrebându-se de ce a fost nevoie de plafonarea taxei de stat.

Este de menționat că și până în 2010  au mai fost transferuri de ordinul sutelor de milioane prin decizii judecătorești dubioase. În toate cazurile, nu se achitau taxe de stat. Ulterior, judecătorii nu doreau să emită asemenea decizii, deoarece existau riscuri prea mari, în legătură cu faptul că exista posibilitatea să aibă probleme din cauza scutirii de la plata taxei de stat. Or, era straniu că veneau indivizi care solicitau câte 500 de milioane de dolari americani, dar nu-și puteau permite să achite taxa de stat de 3%.

Milionari peste noapte

Procesul de judecată are mai multe faze, ultima fiind executarea hotărârii judecătorești. Adică, când vorbim despre proces echitabil, începem de la momentul depunerii cererii până la momentul executării hotărârii judecătorești.

Într-un mod straniu, Tănase a considerat ca fiind extrem de benefică plafonarea taxei de stat la momentul depunerii acțiunii, cu toate că, prin lege, cel care nu poate achita taxa de stat poate fi scutit de la această obligație de către judecător, chiar dacă, prin această modificare bugetul de stat era privat de o sumă enormă de bani.

Iar pe de altă parte, fostul ministru al Justiției considera că debitorul trebuie să achite executorilor judecătorești, care sunt niște persoane private, niște sume care ajungeau la ordinul sutelor de mii de dolari

Astfel, peste noapte executorii deveneau milionari.

Doar că, admițând numai cele 18 miliarde de dolari spălate, bugetul de stat, prin neachitarea taxei de stat pierdea circa 540 miliarde de dolari americani (3% din valoarea acțiunii). Desigur, multe din sume au fost eliberate în mod ilegal prin procedură în ordonanță, unde taxa de stat e de 1,5%. Dar chiar și așa pierderea bugetului ar fi de 270 de milioane de dolari. În schimb, toți acești bani s-au oprit la executorii judecătorești.

Cum a fost posibil?

Semnele de întrebare care apar sunt multe. Dar câteva ies în evidență:

- Cum e posibil ca doi juriști cu atâta experiență, precum Tănase și Poalelungi, să promoveze astfel de modificări, în condițiile în care se cunoșteau foarte bine aceste riscuri? Pentru că bani au fost spălați și anterior, în sume mult mai mici, e drept.

- Să fie doar o întâmplare că nici la 2 luni de la intrarea în vigoare a modificărilor s-a început spălarea masivă de bani prin sistemul bancar moldovenesc?

- Instituțiile abilitate ale statului erau obligate să observe aceste tranzacții. Ele puteau fi stopate inclusiv prin revenirea la vechile prevederi ale legii. Lucru care nu s-a făcut. Ba din contra, prin aceste modificări spălările s-au facilitat, rămânând și aici, pe loc, câteva sute de milioane de dolari.

- Este clar că 540 de milioane de dolari nu puteau să meargă doar la niște executori judecătorești. Cu siguranță aceștia s-au împărțit cu mulții alții, inclusiv funcționari de cel mai înalt rang și politicieni.

- Ce se mai aude cu „mega-ancheta” pe care o anunța Poalelungi în legătură cu aceste spălări de bani? A fost identificat vreun vinovat? Cineva e tras la răspundere. S-a recuperat vreun ban?

- Să fie doar o întâmplare că Elena Poalelungi, soția lui Mihai Poalelungi, este șefa Direcției Executori Judecătorești din cadrul Ministerului Justiției?

Alex Cozer

0