Totul este clar.
Se pare, a început şi aerul să ruginească de atâta vorbă despre miliardele furate, băncile jefuite, proprietari deposedaţi de avere în bănci, atacuri raider la bănci, companii de asigurări şi întreprinderi de stat, capturare a statului. Totul este clar, totul este la vedere, se cunosc hoţii, raiderii, bandiţii, corupţii, marionetele de la instituţiile de stat şi publice, care au încurajat şi au autorizat toate aceste nelegiuiri.
Opriţi-vă oameni buni!!!
Îndemn şi presa care este mai independentă, dar şi cea aservită celor nominalizaţi, autorii infracţiunilor şi crimelor economico-financiare, să tempereze din ritmul intoxicării societăţii moldave şi celei internaţionale.
Oare nu vă daţi seama că anume asta se doreşte acum, ca să se facă cât mai mare gâlceavă, scopul fiind sustragerea de la alte procese care trebuie să urmeze.
Mai nou!
Încă o provocare. Pentru ca societatea să fie sustrasă şi refocalizată pe alte fenomene false, banda de la guvernare, ia poruncit premierului fals Gaburici să iasă cu câteva declaraţii citite de pe foaie. Aşadar, intenţiile lui Gaburici declarate sunt de a reforma structurile de drept, prin solicitarea ajutorului fostului preşedinte şi prim-ministru al Georgiei. Pe cât e să credem acest Prim-ministru? Este o aventură formală şi falsă, care are ca scop tergiversarea şi recanalizarea opiniei publice de la cele mai grave şi importante probleme din societate şi anume prădarea statului.
Domnule Gaburici!
Reformele trebuie să fie efectuate cu cei care ne susţin şi care ne oferă suportul. Nu umblaţi şi bulversaţi poporul. Nu duceţi în eroare societatea şi nu mimaţi iniţiative false şi dictate de gruparea care va înscăunat. Cea mai iminenta soluţie de reformare a structurilor de drept pentru Moldova este experienţa României, suportul ofertat de către toate instituţiile europene, suportul oamenilor şi experţilor cinstiţi de la noi din ţară şi din Europa.
Ce trebuie să urmeze, aceasta are cea mai mare importanţă. Însă ce urmează, sau ce ar trebui să urmeze? Anume de aceasta se tem cel mai mult autorii crimelor admise din 2009 până în prezent.
Cunoştinţele şi experienţa profesională mă obligă să aduc la cunoştinţa tuturor, strategiile deconspirate ale bandei oligarhico-criminale de la putere, cum societatea ar putea depăşi situaţia de moment, ce trebuie de întreprins pentru ca să nu fie admisă legiferarea jafurilor de proporţii din ultimii ani, comise de aşa numita guvernare proeuropeană. În practica internaţională există multe teorii şi strategii, bazate exclusiv pe fapte reale, fenomene şi precedente, de felul celor formate în Moldova. Analiza acestor procese relevă multe lucruri interesante, însă ne vom limita la cele mai importante.
Începând cu luna martie 2013 şi până în decembrie 2014 am publicat scheme şi mecanisme prin care se fură banii publici, am dezvăluit secretele raportului Kroll înainte de a fi făcut public. Prin mai multe analize şi cercetări am demonstrat că suntem prizonierii unei bande oligarhico-economice instaurată la guvernare.
Putem vorbi despre rapoarte şi hotărâri de guvern, secretizate sau nesecretizate, despre chemarea la răspunsuri în Parlament a lui Chetraru, Drăguţanu, Cărare, SIS, CNPF, etc., însă totul se va solda ca obicei, cu nimic. Iar cei ce au jefuit, vor jertfi cu câteva marionete, care mai apoi le vor acoperi, şi vor continua să jefuiască ce a mai rămas.
Cel mai important, în situaţii de acest gen, este administrarea (gestionarea) corectă a proceselor de moment sau cum se mai zice de conjunctură socială (include şi latura politică şi cea economică).
Într-o societate dezvoltată (Moldova nu este o excepţie), rolul principal al gestionării corecte îl joacă poporul, adică fiecare cetăţean în parte. Anume de fiecare depinde soarta dezvoltării de mai departe a acestui petic de pământ cu denumirea de Republica Moldova.
Mai jos voi aduce recomandări reale şi practice. Dar mai întâi, vreau să punctez câteva momente principiale. Nu mai există dubii că societatea a înţeles ce s-a întâmplat în ultimii doi ani. Dacă cineva nu a înţeles, atunci în două cuvinte asta s-ar formula: A fost prădată Republica Moldova de câţiva inşi, căror cetăţenii, în anul 2009, le-a încredinţat drumul spre integrarea în Uniunea Europeană. Aceşti inşi, au folosit poporul pentru a lichida Republica Moldova ca stat, naţiune şi societate.
Aceşti inşi s-au lăsat pradă tentaţiilor financiare şi banilor uşori.
Care este scopul primordial a celor care au prădat ţara?
După ce au fost descoperiţi de societate, suita oligarhico-criminală se preface că a înţeles greşeala. Asta ca şi când ar însemna un pas înapoi din partea lor.
Însă ATENŢIE:
Aceasta este o cursă (act din scenariul bine gândit) periculoasă în care societatea din nou poate nimeri.
Trebuie de conştientizat că gruparea oligarhico-financiară va întreprinde tot ce-i posibil şi imposibil ca să nu întoarcă banii de zeci de miliarde jefuiţi de la popor, inclusiv întreprinderile pri(h)vatizate, banii de la Banca Naţională şi cei din bugetul de stat.
Tot spectacolul, care este regizat de această grupare banditească, decurge în aşa fel, ca toată povara hoţiilor, să fie trecută pe umerii bugetului de stat. Adică toate jafurile să fie legalizate prin transformarea lor în datorie de stat internă şi achitată într-o perioadă de timp din bugetul de stat. Nu exclud faptul că această datorie să fie transformată şi în datorie externă. În aşa fel, banda de la guvernare va da din mâini şi va zice că aşa s-a primit.
Ce ar însemna aceasta?
Fiecare cetăţean, om de afaceri, agent economic, investitor autohton şi străin, pe parcursul a câtorva decenii, vor avea de achitat din impozitele sale această datorie.
Oribil, dar real:
– investiţiile directe în sectorul real al economiei, atât autohtone, cât şi cele străine, în acest timp, se vor putea opri cu totul;
– povara bugetului de stat ar putea creşte cu cel puţin 10-12% anual, este o catastrofă;
– majorarea salariilor tuturor angajaţilor, inclusiv a bugetarilor va fi îngheţată sau poate chiar reduse, ce nu va mai face faţă creşterii preţurilor;
– se va simţi o temperare în dezvoltarea mediului de afaceri ce ar provoca dinamică negativă a PIB;
– Moldova, pe o perioadă îndelungată de timp, ar deveni o ţară absolut neatractivă din punct de vedere economico-financiar;
– volumul exporturilor se va reduce, datorită micşorării volumului producţiei industriale;
– în rezultatul reducerii locurilor de muncă va creşte povara socială pentru întreţinerea unui nivel mult mai mare de şomeri;
– nu se exclude un nou exod a forţei de muncă peste hotare;
– riscul pierderii banilor transferaţi de peste hotare va provoca reducerea bruscă a remitenţelor;
– nivelul preţurilor de consum ar înregistra creşteri galopante
– cursul de schimb al leului poate exploda;
– rezervele valutare a BNM ar putea ajunge la zero..
Toate cele menţionate au o probabilitate majoră de a se materializa, dacă nu vor fi întreprinse măsuri şi acţiuni concrete.
Este de menţionat că, efectele enumerate mai sus pot declanşa criza reală de sistem. Nu fac referinţă la felul de criză economică sau financiară, ci am în vedere criză de sistem, care îşi reflectă repercusiunile asupra societăţii întregi din punct de vedere social, politic, naţional. Exemplu poate servi Grecia, însă în Moldova problema este mult mai gravă.
În practica mondială nu se cunoaşte aşa situaţii ca la noi în ţară. Există state capturate de oligarhi, însă nu cu toate dimensiunile acaparate. Moldova este un exemplu nou, care ar urma să fie studiat în manualele de politici economice şi sociale din universităţi.
Totuşi, pentru ca societatea să nu permită bandei de la guvernare aruncarea pe umerii cetăţenilor a poverii economico-financiare, trebuie de întreprins măsuri radicale.
Nu, nu se are în vedere măsuri întreprinse de cei de la guvernare. Ei vor continua sa-şi apere pielicica, care trebuie jupită şi sărată.
Măsurile trebuie luate de popor, societate şi fiecare cetăţean în parte. De fiecare din nou depinde finalul de succes şi victoria societăţii.
În Moldova s-a format un grup de iniţiativă. Se are în vedere Platforma Civică Demnitate şi Adevăr. Numai câteva proteste petrecute, coagulat în jurul acestei platforme zeci de mii de cetăţeni.
Asta este cea mai mare frică a bandei oligarhico-economice care ţine în mâinile sale guvernarea şi societatea în captivitate. Anume în jurul acestei platforme trebuie de consolidat, indiferent de orientare politică, religie, apartenenţă la minorităţi naţionale, etc.
Trebuie de înţeles că toţi vor plăti şi toţi sunt sub captivitate în acest moment.
Deci ,trebuie să ieşim şi să înaintăm cerinţe clare şi fără cedări. Nu trebuie de acceptat nicio promisiune. Societatea trebuie să ceară :
1. Arestarea imediată a conducătorilor structurilor complice la capturarea statului şi prădarea acestuia;
2. Arestarea tuturor consiliilor de administraţie a celor 3 bănci;
3. Arestarea tuturor conducătorilor agenţilor economici prin care s-a acordat credite cu scopul de efectuare a jafurilor şi prădarea statului;
4. Anularea imediată a concesionării Aeroportului Internaţional Chişinău;
5. Demiterea guvernului corupt şi aservit;
6. Arestarea tuturor complicilor la prădarea BEM în anul 20013 în frunte cu simplul fost prim-ministru Leancă şi a miniştrilor consemnaţi.
Toate protestele trebuie să aibă caracter civilizat şi paşnic.
La a doua etapă, protestele trebuie să fie petrecute dozat, în jurul fiecărei instituţii şi structuri de stat, care are incidenţă la prădarea şi capturarea statului. De nu le permis nici să iasă nici să intre nimănui, până revendicările protestatarilor nu vor fi auzite şi îndeplinite.
Realizarea acestor măsuri sunt suficiente pentru a iniţia un proces real de recuperare a descătuşării societăţii şi statului din ghearele captivităţii oligarhice şi recuperarea neîntârziată a hoţiilor.
De la vorbă până la faptă este mult, dar este de ajuns începutul…
Gheorghe Costandachi