Numeroase întrebări de ordin economic, politic şi diplomatic despre viitorul unei eventuale Scoţii independente au apărut înaintea referendumului de joi, în timp ce sondajele de opinie anticipează un scor strâns între susţinătorii şi opozanţii independenţei.
Dacă Alex Salmond, premierul scoţian şi liderul campaniei în favoarea independenţei, a vrut să calmeze lucrurile afirmând că o Scoţie independentă şi-ar păstra moneda, apartenenţa la UE şi suverana în persoana reginei Elizabeth II, nimic din toate acestea nu este însă garantat.
Într-o primă fază, un vot în favoarea independenţei nu se va materializa în schimbări spectaculoase, dar va marca începerea unor negocieri complexe de dobândire a independenţei efective a regiunii nordice a Marii Britanii, fixată pentru 24 martie 2016 de către Partidul Naţional Scoţian (SNP) al lui Salmond.
Între timp, problemele legate de economie sunt cele care stârnesc cele mai multe comentarii.
– Moneda şi datoria –
SNP a declarat că vrea să folosească în continuare lira sterlină. Acest drept îi este pentru moment negat cu vehemenţă de Londra, care refuză o uniune monetară fără uniune politică. „O uniunea monetară este incompatibilă cu suveranitatea” Scoţiei, a reiterat la sfârşitul campaniei directorul Băncii Angliei, Mark Carney.
Alex Salmond a ameninţat în schimb că va renegocia partajul datoriei britanice. Partidul său propune pentru moment ca aceasta să fie repartizată pe baza contribuţiei de până acum la bugetul uniunii sau pe baza mărimii populaţiei scoţiene.
– Petrolul şi gazele –
O altă problemă va fi cea a repartizării resurselor petroliere şi gazifere din Marea Nordului. Potrivit experţilor, ar trebui să se facă o distribuire geografică, urmându-se linia de partajare a apelor de pescuit, ceea ce ar conferi Scoţiei 91 la sută din venituri.
Unii separatişti visează ca Scoţia să devină o nouă Norvegie, cu casieriile pline graţie aurului negru. Ei intenţionează să înfiinţeze un fond suveran după modelul ţării nordice, pentru a a fructifica această bogăţie. Unioniştii avertizează la rândul lor că este riscant să fundamentezi bugetul unei ţări pe o resursă atât de perisabilă.
– Uniunea Europeană –
SNP, proeuropean (în timp ce Guvernul britanic a promis un referendum privind apartenenţa ţării la UE) vrea ca o Scoţie independentă să facă parte din Uniunea Europeană. Edinburgh ar trebui totuşi să urmeze procesul de aderare, la fel ca toţi ceilalţi candidaţi.
– Apărare –
Separatiştii vor ca Scoţia să aibă o Constituţie care să stipuleze că noul stat va fi denuclearizat. Or, cele patru submarine nucleare britanice Trident sunt staţionate pe teritoriul său, la Farslane (vest). Aceasta ridică întrebări asupra viitorului lor.
– Libera circulaţie –
Va fi o frontieră şi va fi nevoie de un paşaport pentru a călători între Scoţia şi vecinii săi? Separatiştii nu vor acest lucru, dar vor în acelaşi timp relaxarea măsurilor pentru imigranţi. Or, Guvernul conservator al lui David Cameron a ales, dimpotrivă, o politică mai restrictivă faţă de imigraţie.
– Alegeri –
Pe plan politic, nu se pune problema pentru moment de amânare a alegerilor generale britanice prevăzute pentru mai 2015. Mandatul aleşilor scoţieni în Parlamentul din Westminster va fi însă scurtat.
– Ce se va întâmpla cu monarhia? –
SNP a promis ca o Scoţie independentă să continue să se supună reginei Elizabeth II. Totuşi, tabăra republicană califică din ce în ce mai deschis monarhia drept anacronică.
Regina a reamintit, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, că este „imparţială” în scrutinul privind independenţa, atitudine pe care cronicarii regali au interpretat-o drept o „îngrijorare”.