Islanda, micuțul stat nordic care a făcut istorie la Campionatul European de fotbal este în centrul atenției mondiale deja de câțiva ani, datorită revoluției islandeze de la sfârșitul deceniului trecut, când un mic popor a sfidat o întreagă lume și a avut doar de câștigat.
Punctul de cotitură în istoria acestui mic stat l-a reprezentat o situație asemănătoare celei pe care o avem astăzi în Republica Moldova.
Păcăliți de politicieni
Totul începea în 2009, când în urma unei profunde crize bancare, Geir Haarde, prim-ministrul coaliţiei de guvernare social-democrate, a negociat un împrumut de 2,1 miliarde de euro, sumă la care statele nordice au mai adăugat alte peste 2 miliarde de euro. Însă comunitatea financiară străină a presat Islanda să impună măsuri drastice. Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Uniunea Europeană (UE) au vrut să preia datoria Islandei, susţinând că acesta este singurul mod prin care ţara poate plăti datoriile către Olanda şi Marea Britanie.
Cetățenii nu au fost însă de acord cu o astfel de soluție, intensificând valul de proteste care dura deja de aproape un an de zile și forțând guvernul să demisioneze.
Alegerile au fost grăbite, având loc în aprilie 2009, rezultând în formarea unei coaliții de stânga, care a condamnat sistemul economic neoliberal, dar care a cedat imediat solicitărilor ca Islanda să achite un total de trei miliarde și jumătate de euro. Aceasta presupunea ca fiecare cetățean islandez să plătească 100 de euro pe lună timp de cincisprezece ani, cu o dobândă de 5,5%, pentru a achita o datorie efectuată de instituții private. Acesta a fost picătura care a umplut paharul.
Președintele a trecut de partea poporului
Însă, ce s-a întâmplat după a fost cu adevărat extraordinar. Ideea că cetăţenii trebuie să plătească pentru greşelile unui monopol financiar, că o întreagă naţiune trebuie să fie taxată pentru datoriile private a transformat relaţia dintre locuitori şi instituţiile politice şi, într-un final, a condus la faptul că liderii au început să ţină partea locuitorilor. Şeful statului, Ragnar Grimsson, a refuzat să ratifice legea care i-ar fi făcut pe cetăţeni responsabili pentru datoriile băncilor şi a acceptat solicitarea pentru un referendum.
Comunitatea internațională a crescut presiunea asupra Islandei. Marea Britanie și Olanda au amenințat cu represalii dure, care ar fi izolat țara. În timp ce islandezii mergeau la vot, bancherii străini au amenințat că vor bloca orice ajutor din partea FMI. Guvernul britanic a avertizat că va îngheța economiile și conturile curente islandeze. După cum a declarat Grimsson: „Ni s-a spus că dacă refuzăm condițiile impuse de comunitatea internațională, vom deveni Cuba Nordului. Dar dacă am fi acceptat, am fi devenit un Haiti al Nordului”. (De multe ori am scris că, atunci când cubanezii se uita la situația cumplită în care se află țara lor vecină, Haiti, se simt, cu siguranță, norocoși).
La referendumul din martie 2010, 93% dintre cetățeni au votat împotriva rambursării datoriei. FMI a blocat imediat împrumutul. Dar islandezii nu s-au lăsat intimidați. Cu sprijinul populației indignate, guvernul a desfășurat investigații civile și penale împotriva celor vinovați de criza financiară. Interpolul a emis un mandat internațional de arestare împotriva fostului președinte al băncii Kaupthing, Sigurdur Einarsson, în timp ce alți bancheri responsabili de crah au fugit din țară.
Islanda nu s-a oprit aici: s-a decis să se elaboreze o nouă Constituţie care ar elibera ţara de puterea financiară internaţională exagerată şi de banii virtuali. Pentru a scrie o nouă Constituţie, cetăţenii au ales 25 de locuitori dintre 522 de adulţi ce nu făceau parte din niciun partid politic, dar recomandaţi de cel puţin 30 de alţi cetăţeni. Acest document nu a fost rezultatul muncii politicienilor, ci a fost scris pe internet. Întâlnirile dintre cei 25 de membri ai comisiei erau difuzate în mediul online, iar cetăţenii puteau trimite comentarii şi sugestii, fiind martori în timp ce Constituţia prindea formă.
Astăzi Islanda este un stat care a ieșit total dintr-o criză care părea imposibil de rezolvat, redevenind o țară prosperă și fiind dată drept exemplu pentru toată națiunile aflate în situații similare, inclusiv pentru Republica Moldova.