Clar și argumentat. Parlamentul poate fi dizolvat de președintele nou ales

În timpul campaniei prezidențiale, s-au reluat discuțiile cu privire la posibilitatea președintelui ales legal și legitim de a dizolva parlamentul legal, dar nelegitim. Renato Usatîi spune că șeful statului poate face acest lucru prin propriul decret, pe baza exprimării voinței poporului în cadrul alegerilor. Alții susțin însă că acest lucru nu este suficient și, pentru emiterea unui astfel de decret, trebuie să existe temeiuri legale, cum ar fi imposibilitatea învestiri unui nou guvern sau incapacitatea de lucru a parlamentului.

În urmă cu patru ani am fost candidatul Partidului Nostru la președinție, iar singurul punct din programul meu se rezuma la emiterea decretului N1 privind dizolvarea parlamentului. Și astăzi puteți găsi pe site-ul meu proiectul unui astfel de decret, pregătit de juriști competenți și experți politici. Principalele puncte ale acestui argument nu și-au pierdut încă relevanța.

Articolul 38 din Constituție spune că: (1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Articolul 39 din Constituție spune: (1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

Prin decizia sa din 22 aprilie 2013, Curtea Constituțională a stabilit că: Constituția Republicii Moldova în preambul marchează statul de drept ca fiind cea mai înaltă valoare … Principiul statului de drept, stabilit în preambulul Constituției, este consacrat în art. 1 alin. (3) din Constituție … Preambulul joacă un rol cheie în înțelegerea și aplicarea textului Constituției și poate servi drept sursă de drept … Când există mai multe interpretări, prevalează cea care corespunde preambulului;

Corupția subminează democrația și statul de drept, duce la încălcarea drepturilor omului, distruge economia și înrăutățește calitatea vieții. În consecință, lupta împotriva corupției este o parte integrantă a statului de drept;

Curtea Constituțională pleacă de la principiul conform căruia orice mandat politic ar trebui să se bazeze pe încrederea cetățenilor și a reprezentanților acestora. În adevărata democrație, este normă ca persoanele care și-au pierdut încrederea societății să demisioneze imediat fără să se aștepte să fie demise din funcție;

Curtea Constituțională notează, ca principiu, că statul de drept nu este o ficțiune cu caracter declarativ. Existența statului de drept ar trebui să se manifeste prin acțiuni practice;

Curtea Constituțională mai notează că, pentru a respecta principiul constituțional al statului de drept și a respecta interesele comune ale cetățenilor, este esențial să se ia măsuri urgente pentru a asigura suspendarea puterilor sau demisia miniștrilor și a altor funcționari responsabili, cu o integritate îndoielinică.

Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că majoritatea deputaților sunt corupți și că actualul parlament, ales după „sistemul mixt” al lui Plahotniuc-Dodon, și-a pierdut încrederea poporului. De asemenea, nimeni nu pune la îndoială dorința majorității cetățenilor de a alege un nou parlament la alegerile anticipate.

Manualele de drept din orice țară definesc legitimitatea ca un concept politic și juridic care înseamnă o atitudine pozitivă a cetățenilor țării și a opiniei publice față de instituțiilor statului, cărora le recunosc legitimitatea. Pe baza acestei definiții, decizia președintelui legitim de a dizolva parlamentul nelegitim va fi complet legitimă.

Legalitatea este recunoașterea oricărei organizații, proceduri, relații publice existente pe motive legale. Este vorba despre buchia legii. Ceva este notat în lege – este legal, nu este scris – este ilegal.

În consecință, anumite fenomene sau decizii pot fi legitime, dar nu legale, sau invers, legale, dar nu legitime. Regimul lui Plahotniuc a urmat formal procedurile legale, dar cine ar îndrăzni să le numească și legitime?

Expresii precum „Nimic nu poate fi mai presus de lege” sunt absurde în sine. Există lucruri mai presus de lege ca să nu mai vorbim de însăși legea care este ca o haină purtată de relațiile publice, deci se schimbă constant și ceea ce a fost legal ieri poate fi ilegal astăzi și invers. Cele mai mari infracțiuni din istoria omenirii au fost săvârșite conform legii, adică formal erau legale. Război, represiuni, ghilotina, Holocaust, Gulag, bombardamente atomice la Hiroshima și Nagasaki, executarea lui Iisus Hristos – toate acestea au fost făcute în conformitate cu legea.

Prin urmare, în cazul dizolvării parlamentului printr-un decret prezidențial, se pot găsi argumente atât în ​​favoarea unui astfel de decret, cât și împotriva acestuia. Juriștii, inclusiv cei de la Curtea Constituțională, nu pot ajunge niciodată la un acord nici măcar între ei. Ei pot justifica sau infirma legal orice doresc.

Cei care spun că șeful statului nu are dreptul să dizolve parlamentul prin decret prezidențial, au participat în mod paradoxal la alegerile prezidențiale, care se desfășoară pe baza deciziei ilegale din 4 martie 2016 a Curții Constituționale. Nicio lege nu spune că patru judecători ai Curții Constituționale au dreptul să modifice Constituția, dar au făcut-o.

Candidații la președinție au participat la alegeri, care au devenit posibile datorită deciziei ilegale a Curții Constituționale, iar acest lucru nu îi deranjează. Aceștia devin însă foarte principiali atunci când iau partea unui articol destul de „tehnic” al Constituției, care definește motivele formale pentru dizolvarea parlamentului (astăzi sunt două, mâine pot fi trei sau unul, acest articol poate fi schimbat, spre deosebire de articolele privind suveranitatea și voința poporului ).

De aceea, concluzia generală este că președintele are dreptul să emită un decret privind dizolvarea parlamentului, cineva are dreptul să conteste acest decret în Curtea Constituțională, iar Curtea Constituțională are dreptul să își exprime poziția asupra acestui decret.

Autor: Dumitru Ciubașenco