Deși la frații de peste Prut Guvernul Ponta a căzut mai târziu decât Guvernul Streleț la noi, la București foarte repede s-a găsit deja un candidat pentru funcția de premier.
Cum e la „ei”
Și oricât de paradoxal ar părea pentru politicienii de pa malurile Bâcului, candidatul de la București nu a fost propus după săptămâni întregi de „principii și valori”, nici după aducerea de Narâșkini pe la Nobil, nici măcar după dosare, amenințări sau „borsetci”.
Iar de-a dreptul incredibil pentru Mihai Ghimpu, cei de peste Prut n-au ales candidatul dintre membrii vreunui partid politic și nici miniștrii nu vor avea papioane azurii.
Președintele de acolo, unul ales cu 55% din voturi deși nu era creditat din start cu nicio șansă, a ascultat mesajele societății și-a ales un profesionist, pe Dacian Cioloș. Un tip care a fost vreo 4 ani responsabil pe câteva sute de miliarde de euro, conducând Comisia Europeană pentru Agricultură, unul dintre cele mai importante (dacă nu cel mai important) „ministere” de la Bruxelles.
Iohannis l-a luat pe Cioloș direct din postura de consilier pe probleme de agricultură a șefului Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care l-a cooptat pe premierul desemnat în această postură considerând probabil că și-a făcut bine treaba în calitate de comisar european.
Și oricât de inacceptabil ar părea pentru Marian Lupu, cabinetul Cioloș chiar va fi votat de Parlamentului României, trei partide care pot forma majoritatea manifestându-și deja intenția de a susține noul Guvern.
Cum e la „noi”
La noi i-am văzut și aseară pe trei tipi exprimându-și „speranța” că poate-poate cei din PLDM s-or așeza la „masa de negocieri” și-or începe să discute „principii și valori”. Să facă un nou acord de guvernare, în care „prioritățile” vor fi, la fel ca-n toate planurile de guvernare de până acum „lupta împotriva corupției”, „reformarea sistemului de justiție” și „continuarea parcursului european”.
Iar după, folosindu-se de tehnica chibritului rupt, vor începe să tragă la sorți ministerele. Sigur, toate ministerele, în afară de Economie, Transporturi, Finanțe, Justiție, Interne și ce mai contează pe acolo.
Apoi va veni rândul „împărțirii” responsabilităților, adică a celorlalte instituții ale statului. Și aici, de Procuratură, CNA și BNM nu se poate atinge nimeni, iar de restul se mai poate discuta.
Iar la urmă, după ce se va decide dacă viceminiștrii vor fi de la partide diferite sau de la unul singur, se va ajunge și la un tip cu care se va merge la Timofti și care va fi propus la funcția de premier.
Iar Timofti va semna hârtia pusă-n față, va ieși în fața presei cu acel tip, va spune că e un candidat excelent apoi va fugi la Condrița și va răsufla ușurat, că a mai scăpat încă de o chinuitoare procedură de desemnare a premierului.
Ce-ar fi dacă…
Dar hai să ne întoarcem la cei trei de aseară: Lupu, Leancă și cu Ghimpu. Teoretic, partidele pe care tot doar teoretic le conduc, dispun de doar 35 de mandate în Parlament. Și cu toate astea, tipii ăștia se avântă în scrisul de programe de guvernare. Pe ce se mizează? Știți voi cu toții pe ce, dar astăzi nu este vorba de asta.
Este vorba despre „ce-ar fi dacă…” cel care ocupă funcția de președinte măcar o dată ar demonstra că el chiar este așa ceva. Ar ieși mâine, la fel ca Iohannis, fără Lupi și Lenci pe lângă el, dar totuși cu un om.
Acel om să fie candidatul desemnat la funcția de premier. Statutul său de președinte îi permite să desemneze pe cine crede el de cuviință, după ce s-a consultat cu partidele. Consultări au fost, deci Timofti poate mâine ieși cu un cetățean care să spună că e premierul desemnat.
Hai să zicem că acest premier desemnat e Maia Sandu, proeuropean convins și demonstrat, dorit și apreciat. I-ar da cele 15 zile necesare formării cabinetului de miniștri și-ar pleca la Condrița. Iar în aceste zile premierul desemnat, mergând pe la Bruxelles, Berlin și București, să se întoarcă și cu echipa guvernamentală și cu programul de guvernare.
Ei, ce-ar putea fi mai proeuropean decât asta, tovarășe Lupu? Ce-ar putea fi mai corect decât asta, domnilor Ghimpu și Leancă? Voi doar sunteți proeuropeni convinși, nu?
Păi atunci hai fraților toți, pldm-iști, pl-iști, ppe-iști, pd-iști, ce-ați face dacă v-ați trezi în față cu un astfel de premier desemnat, proeuropean, profesionist și agreat de popor? Cu un cabinet de miniștri din care să facă parte și profesioniști europeni adevărați, nu reciclați de-ai lui Plahotniuc, de aici? Cine dintre voi va fi cel mai proeuropean într-o astfel de ipostază?
Cum, tovarăși Ghimpu, Lupu, Streleț? Voi aveți „mandat popular”, ați fost „votați”. Ei și ce? Ia uitați-vă în ultimul sondaj, ce arată în dreptul fiecăruia dintre voi: 5, 5 și 3. Astea-s procentele pe care le-ați acumula dacă duminică ar fi alegeri. Și sondajul a fost făcut înainte de a-l da jos pe Streleț și a apărea filme pentru adulți pe net.
Hai tovarăși, să „salvăm cursul european”, să scăpăm de „mâna Moscovei”!
Timofti, ai curajul să faci așa ceva? Dacă încerci și merge, să știi că poți să scapi de corturile din PMAN și nu mai vine nimeni să te huiduie pe la uși. Dacă încerci și nu-ți merge, o să scapi măcar de huiduieli, arătând adevărata față a „proeuropenilor” de carton din Parlament. Și le lași lor încă două încercări, să identifice ei „soluții” mai „proeuropene”.
Alex Cozer